Aceşti băieţi constituie o provocare pentru ţările europene. Multe dintre acestea au trimis trupe pentru a lupta în Afganistan, dar publicul din ţările lor se întreabă care este raţiunea acestui război. Chiar dacă fiecare ţară are obligaţia conform legilor naţionale şi internaţionale să îi primească, costurile necesare procesului de integrare a acestora reprezintă o altă problemă pentru un continent care se luptă deja cu zeci de mii de imigranţi.

În Italia, 24 de adolescenţi afgani au fost găsiţi dormind într-un canal colector la Roma în această primăvară, iar anul trecut doi adolescenţi au murit în porturi italiene (unul sub o semiremorcă la Veneţia iar cel de al doilea în interiorul unui container naval la Ancona). În Grecia, despre care se spune că este copleşită de numărul mare de solicitanţi de azil proveniţi din multe ţări, nu există un sistem special pentru minorii străini, şi doar 300 pot fi găzduiţi în întreaga ţară, spun oficialii.

În Paris, în acest an, pentru prima dată afganii i- au depăşit ca număr pe africanii sub saharieni, aceştia constituind cel mai mare grup de minori străini neînsoţiţi care au cerut ajutor serviciilor pentru protecţia copilului, spune Charlotte Aveline, consilier principal în protecţia copiilor la Primăria Parisului.

"Unii ajung la noi foarte abătuţi, foarte obosiţi, dar după doar o săptămînă de şedere la noi, redevin foarte rapid adolescenţi", spune Jean Michel Centres, de la Exiles10, o organizaţie cetăţenească care lucrează în principal cu migranţii afgani care se adună în jurul Pieţei Villemin, aproape de Gara de Est.

Mai întâi aceştia ne întreabă de unde pot obţine acte, apoi unde pot merge la şcoală şi mai apoi unde pot găsi de lucru”, ne-a spus domnul Centres.

3090 de cereri de azil în 2008

Uniunea Europeană nu are nici un fel de statistici privitoare la numărul de copii străini care au ajuns în Europa fără familiile lor, iar înregistrările oferite de grupurile care le acordă ajutor sau de agenţiile guvernamentale sunt foarte diferite. Dar există mii de solicitări de azil din partea minorilor afgani neînsoţiţi, în toată Europa. Numărul acestor cereri este totuşi redus deoarece o mare parte din tineri nu solicită statutul de refugiaţi, spun experţii.

Blanche Tax, un ofiţer de poliţie superior la biroul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi la Bruxelles, a spus că anul trecut 3 900 de minori afgani au cerut azil în Austria, Anglia, Danemarca, Suedia şi Germania, cu mult decât dublul de 1489 de cereri înregistrate în aceleaşi ţări, în 2007.

“Afganistanul îşi răspândeşte tinerii prin Europa”, afirmă Pierre Henry, director al France Terre d’Asile, o organizaţie care lucrează cu Uniunea Europeană, cu Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi cu guvernul Franţei, pe probleme de cereri de azil.

Băieţii afgani intervievaţi pentru acest articol ne-au spus că au fost exploatati din greu în Grecia şi Turcia, lucrând fără a fi atins vârsta legală, şi că trebuiau să se ferească de bătăile poliţiei. Nimeni nu le-a cerut să îşi spună numele pentru ca aceştia să vorbească liber şi fără frică.

"Imi plac merele"

Un băiat de 17 ani din oraşul afgan Ghazni a povestit că în repetate rânduri poliţia a încercat să îl alunge, pe el şi pe un alt băiat, din camioanele unde se adăposteau în portul Patras în Grecia, loc unde autorităţile au distrus o tabără afgană pe 12 iulie în acest an.

Odată ajunşi în Franţa, băieţii se confruntă cu alte greutăţi. Poliţia din Paris a început să facă controale nocturne pentru a-i împiedica pe migranţii afgani să doarmă în Piaţa Villemin. Un băiat de 15 ani a fost plasat într- un hotel ieftin în timp ce alţii au fost conduşi într- un adăpost temporar înjghebat într o staţie de metrou neutilizată. Alţii şi-au găsit adăposturi pe sub poduri ori în spatele unor canale.

Adăpostul, finanţat de către stat, este administrat de către France Terre d’Asile.Această organizaţie ghidează băieţii pentru ca aceştia să solicite asistenţă din partea agenţiei de protecţie a copilului, le înregistrează numele şi le dă cursuri de franceză.

Am avut chiar câteva poveşti de succes“, a spus Dna Aveline, consilieră la Primărie.

Băieţii intervievaţi pentru acest articol au spus că au fost lăsăţi uitării dar că ei visează să meargă la şcoală şi să aibă o viaţă normală. Un adolescent care se află în Paris de două luni este foarte îngrijorat de cum va fi viitorul său. "Ce ar trebui să fac pe viitor?" se întreabă acesta. "Am deja 15 ani. Sunt pe cont propriu. Ce pot să fac ?"

Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, acesta a fost foarte entuziasmat deoarece France Terre d’Asile l-a dus, pentru prima dată în viaţa lui, la piscină. Băiatul a luat şi lecţii de franceză. Apoi, a scos din buzunar un creion şi o hârtie pe care erau desenate fructe." Îmi plac bananele, a spus el în franceză. Îmi plac merele".