În Uniune, există o mare diferenţă între un summit şi un summit informal. Un summit este presupus să se sfârşească prin decizii concrete în timp ce un summit informal, precum cel de aseară, nu are ca scop decât de a stabili părerile părţilor prezente şi de a contura compromisurile, care sunt esenţa însăşi a Uniunii.
Iată ceea ce s-a întâmplat ieri şi, în aceste şase ore de discuţii, François Hollande şi-a împins pionii împotriva cancelarului german, care a repetat, în ceea ce o priveşte, că "euroobligaţiunile nu sunt o contribuţie la creşterea economică". Susţinută de mai multe ţări, printre care Suedia, Finlanda şi Olanda, Merkel şi-a reafirmat opoziţia faţă de această idee apărată de Franţa, cea de a mutualiza împrumuturile statelor membre, pentru ca toate să beneficieze, printr-o garanţie comună, de rate egale şi cu mult mai mici decât cele aplicate în prezent celor mai slabe dintre ele.
Atâta timp cât această idee nu este acceptată în unanimitate, ea nu poate fi aplicată şi, cum era de aşteptat, nici nu a fost, dar... Situaţia s-a schimbat oarecum. Pe lângă faptul că au apărut puternice convergenţe în jurul nevoii de investiţii comune, s-a dovedit mai ales că o majoritate de state membre ale UE sunt acum favorabile euroobligaţiunilor, inclusiv Marea Britanie, care de obicei blochează tot ceea ce poate duce la o mai mare integrare a politicilor europene.
O adevărată dezbatere pragmatică
Dezbaterea nu se mai ţine acum între taberele obişnuite, între guverne liberale şi guverne social-democrate sau între partizanii Europei a naţiunilor şi cei ai federalismului. Ci este o adevărată dezbatere, perfect pragmatică, despre cele mai bune metode de stimulare a creşterii, restabilind în acelaşi timp echilibrele bugetare - "o dezbatere echilibrată", a considerat dna Merkel - şi care a condus la stabilirea unei foi de parcurs.
Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, a fost însărcinat cu prezentarea, la summitul din 28 iunie, a unui raport asupra etapelor unei "aprofundări a uniunii monetare" şi mai ales asupra "euroobligaţiunilor pe termen lung, a unei supravegheri mai integrate a băncilor şi a unui sistem comun de garantare a depozitelor bancare".
Departe de a se sfâşia între ei, europenii s-au declarat decişi de a înainta spre mai multă integrare economică şi de a înscrie subiectul euroobligaţiunilor în acest demers. Discretul şi iscusitul Van Rompuy are cinci săptămâni pentru a organiza totul şi a trece cumva peste opoziţia dintre cei care nu mai acceptă ca ţările cele mai fragile să nu mai aibă niciun ban de investit în creştere, fiindcă trebuie să se finanţeze la rate nesustenabile, şi cei care se tem, precum dna Merkel, că aceste ţări nu vor mai depune aceleaşi eforturi pentru a scăpa de datorii de îndată ce vor putea împrumuta în condiţii mai bune.
Între aceste două poziţii, singurul compromis posibil era de a stabili reguli comune mai ample şi de a împinge şi mai departe integrarea. Iată ceea ce europenii au decis să încerce şi, dacă ei reuşesc, Uniunea va fi mers înainte, deşi iarăşi, şi ca de obicei, cu spatele la zid.
Din Germania
“Merkozy” este mort şi îngropat
Tonul s-a schimbat în culisele de la Bruxelles, scrie Die Zeit, a doua zi după summitul informal extraordinar din 23 mai: în funcţie de mai puţin de zece zile, preşedintele francez François Hollande s-a depărtat de înţelegerea care caracteriza cuplul Merkel-Sarkozy şi a împins cancelarul într-o poziţie defensivă cu propunerile sale despre creşterea economică şi "euroobligaţiuni". Rămâne de văzut dacă acestea vor fi suficient de puternice pentru a ţine piept crizei:
Ce adevărată diferenţă aduce Hollande? Ce va rămâne din toate aceste fanfaronade, de la euro-obligaţiuni până la pactul de creştere, după ce vor fi trecut debuturile noului preşedinte şi criza îl va fi prins din urmă? Hollande a profitat de primele sale zile pentru a influenţa ordinea de zi a Europei. Nu a reuşit să o încolţească pe Merkel, dar a împins-o într-o poziţie defensivă. Oricum "Nu"-ul [cancelarului] este o poziţie greu de menţinut în timp dacă nu schimbă lucrurile în Europa. Şi este şi mai greu de menţinut dacă celălalt înşiră fără încetare propuneri.