Alegeți o limbă
"Niciun progres senzaţional". Nu ar trebui să ne aşteptăm la mare lucru în urma summit-ului excepţional al liderilor zonei euro de joi 21 iulie la Bruxelles organizat pentru a încerca din nou salvarea Greciei, şi dincolo de ea, moneda unică...
Formula Angelei Merkel pronunţată marţi la Berlin, a fost, am dori să sperăm, o antifrază, o modalitate pentru cancelarul german de a atenua aşteptările pentru a surprinde mai bine.
Astăzi într-adevăr nu se mai vorbeşte despre a avea răbdare. Am aşteptat deja prea mult. Ceva excepţional, dacă nu spectaculos, este necesar. Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy trebuie neapărat să înceapă ceva. Şi să şi ducă la capăt.Tragedia grecească a durat deja prea mult. Criza nu mai este o criză a datoriilor din Grecia, ci o criză a monedei euro, a guvernării europene, sau mai simplu spus a Europei. Europenii, nesiguri şi divizaţi, pot continua, cum au făcut timp de optsprezece luni, să peticească un cauciuc prea uzat. Ceea ce permite continuarea temporară a drumului. Dar nu rezolvă problema. Negocierile în curs dintre marii zarafi ai zonei euro nu mai sunt la înălţimea mizelor. Fiecare încearcă să-şi tragă spuza pe turta lui fără sinchisire pentru interesul colectiv. Spectacolul este jalnic. Dar va deveni exploziv.
Noi reparaţii precare - cum ar fi îngroşarea fondului european de stabilitate financiară, acest fond destinat ţărilor în dificultate - poate permite să mai continuăm încă o bucată de drum. Până la următoarea explozie. Când auzim că ştirea zilei ar fi o taxă asupra băncilor, nu ştim dacă să râdem sau să plângem! Ar fi doar un pansament în plus.
După Grecia, Irlanda şi Portugalia, alte ţări - Italia şi Spania - sunt afectate. Contagiunea a devenit realitate. Europa este ameninţată în integritatea ei, în competitivitatea ei şi chiar şi în existenţa ei ca mare putere economică. Noi trebuie să ieşim pe uşa mare, să schimbăm roata. Responsabilitatea le revine lui Nicolas Sarkozy şi Angelei Merkel. Singurii astăzi în Europa care ar putea să se poziţioneze deasupra intereselor individuale implicate în această criză pentru a lua partea interesului general.
Iar interesul general, pentru toată lumea, este de a salva moneda euro, ceea ce trece fără îndoială prin noi transferuri de suveranitate. Moneda euro nu este doar moneda a 350 de milioane de europeni. Acum este un bun comun, una dintre marile monede ale lumii. Unii, în Germania, poate cred că s-ar putea lipsi de ea. Dar greşesc. Globalizarea nu înseamnă uniformizare, ci regionalizare : lumea de mâine va fi constituită din mari blocuri - mai ales monetare - care vor discuta de la egal la egal. Germania ar greşi să creadă că ar fi mai puternică fără Europa.
Dna Merkel şi Sarkozy se află într-un moment al vieţii lor politice în care Istoria îi cheamă - îi cheamă să se ridice deasupra intereselor naţionale imediate. Ei trebuie să răspundă la acest apel : în situaţie de criză excepţională, soluţii excepţionale.
