Alegeți o limbă
Planurile noului preşedinte al Consiliului Europei, modernizarea politicilor externe ale UE, extinderea votului bazat pe o majoritate a celor 27 de state membre şi abolirea votului naţional pe subiecte sensibile cum ar fi azilul şi imigraţia, energia şi sportul, atârnă de felul în care vor vota irlandezii la acest al doilea scrutin.
În iunie 2008, Irlandezii au votat împotriva tratatului cu un evident 53,4 contra 46,6%. La acest vot au contribuit tot felul de factori, printre care natura de neînţeles a tratatului însăşi, îngrijorarea vizavi de pierderea neutralităţii şi a politicii de interzicere a avortului ca şi cererea ca deciziile UE legate de apărare şi impozitare să rămână sub rezerva dreptului de veto, pe viitor.
Frica de recesiunea economică, frica de străini şi lipsa de restricţii în ceea ce priveşte migraţia în interiorul UE, au fost elemente semnificative care au cântărit mult în acest vot. Guvernul irlandez a primit asigurări şi a semnat protocoale legale pentru multe din aceste subiecte. Dar, de data aceasta, starea electoratului este, în acelaşi timp, şi mult mai volatilă şi mult mai severă. Ţara a fost afectată de declinul economic mai mult decât oricare alt stat al UE : tigrul celtic este astăzi aproape dat uitării. Sondajele sugerează însă că o majoritate clară a irlanezilor vor opta pentru siguranţă şi vor vota "DA".
Pe de altă parte, Tratatul este slab susţinut, iar furia împotriva stilului de guvernare al partidului "Fianna Fail" (Soldaţii destinului) este profundă. O reacţie împotriva întregii clase politice – şi mai ales împotriva tuturor celor care militează în favoarea tratatului - nu poate fi exclusă.
Chiar dacă cea mai mare parte a liderilor politici favorabili adoptării tratatului sunt încă în vacanţa de vară, militanţii în favoarea unui "NU" sunt deja pe baricade. Aceştia formează o glorioasă colecţie pestriţă cu membrii de la extrema stângă până la extrema dreaptă, de la republicani până la conservatori catolici, incluzândul chiar pe Sinn Fein, braţul politic al IRA, partidul socialist, Prietenii Irlandezi ai Palestinei împotriva Lisabonei, grupul anti-avort Coir şi agricultorii pentru NU.
Tratatul de la Lisabona este în acelaşi timp pozitiv şi necesar
Un nume care lipseşte este Libertas, un partid inspirat, condus şi în mare parte finanţat de omul de afaceri Declan Ganley. Domnul Ganley a condus ultima campanie "NU", finanțând o publicitate agresivă, însă nu a reuşit să câştige un loc în Parlamentul Europei la alegerile din iunie. Generozitatea lui s-a dovedit pierzătoare. Dar chiar dacă militanţii împotriva aderării au o manieră ciudată de a-şi prezenta opiniile, aceştia au dreptul la o cotă corectă din timpul alocat la televiziunile de stat dar şi în restul mass mediei.
Împotriva unei asemenea coloraturi politice, cei care sunt în favoarea DA-ului par a fi îngrijoraţi şi în defensivă. Aceştia se luptă să convingă electoratul că Tratatul de la Lisabona este în acelaşi timp pozitiv şi necesar. Aceştia nu sunt însă ajutaţi de persoane a căror prezență ar trebui să fie mult mai vizibilă în campanie, cum ar fi Charlie McCreevy, membru irlandez al Comisiei Europene la Bruxelles.
Cu ocazia primului referendum, acesta a admis că nu a citit Tratatul. A fost cinstit, dar nu a fost de ajutor. De data aceasta el a spus că dacă acest referendum s-ar organiza în celelalte 26 de state membre, 95% din electori ar vota NU. Dar adevăratul motiv pentru care McCreevy nu este bine venit printre cei care promovează tratatul, este că pe vremea când a fost ministru al finanţelor, acesta a fost poate, mai responsabil decât oricare alt membru al guvenului pentru toate greşelile făcute. A fost campionul dereglementărilor dar a fost iubit de către afacerişti.
Nama, cea mai importantă problemă a votanţilor irlandezi
Adevărul este că Tratatul de la Lisabona nu a reprezentat cea mai importantă problemă a votanţilor irlandezi din această vară. Subiectul principal a fost Nama - National Asset Management Agency (Agenţia Naţională a Fondurilor de Investiţii). Guvernul a înfiinţat această bancă pentru a prelua activele toxice din restul sistemului bancar - reprezentate aproape în întregime de împrumuturi acordate promotorilor care şi-au bazat afacerile pe speculaţii cu terenuri.
În credinţa populară există convingerea că Nama este doar o cale prin care guvernul cauţionează câţiva oameni care au făcut milioane din”baloane de apă” şi care au susţinut financiar partidul "Fianna Fail" de-a lungul anilor. Dar acest lucru nu poate fi adevărat deoarece unii din aceşti promotori au dat faliment. Dar dacă acest punct de vedere va fi crezut - iar Sinn Fein, cel puţin, îl susţine - acesta ar putea provoca o mare falie în acordarea unui vot favorabil aderării.
Ar fi neînţelept să credem că majoritatea va vota favorabil până când nu vor fi numărate toate buletinele de vot.
CRIZA ECONOMICA
Nama nu-nu
Controversa despre Nama (National Asset Management Agency) a umbrit dezbaterea privind Tratatul de la Lisabona. Nama, o "bancă proastă" (bad bank, o instituţie care răscumpără active non-performante sau "toxice"), creată de prim-ministrul Brian Cowen al nepopularului guvern Fianna Fail, propune să cumpere activele toxice contractate în timpul bulei imobiliare irlandeze, care a izbucnit la sfârşitul anului 2007, făcând din Irlanda una dintre statele membre ale UE cele mai atinse de criză.
Valoarea estimată a împrumuturilor pe care statul irlandez trebuie să le cumpere este de 90 miliarde de euro, ceea ce l-ar face unul din cei mai mari proprietari de pe planetă. Un sondaj de opinie din The Irish Times / TNR acest weekend arată că doar 26% din cei intervievaţi sunt favorabili, cu 40% contra şi 34% fără opinie. În The Irish Times de astăzi, profesorul Brian Lucy de la Trinity College Dublin, susţine că "chiar dacă oamenii nu pot înţelege toate aspectele tehnice, ei pot vedea imoralitatea de bază şi incorectitudinea din NAMA".
Nama, observă acesta, este "o decizie conştientă de a utiliza banii contribuabililor pentru a plăti peste preţ băncile pentru activele toxice, astfel transferând miliarde de euro de la contribuabili la acţionarii băncilor". Pentru a finanţa răscumpărarea, statul va fi obligat să emită obligaţiuni pe pieţele internaţionale. "Aceasta face abstracţie de dificultăţile pe care orice nouă consecinţă a datoriilor le va aduce în următorii câţiva ani". Lucey acuză "mandarinii din Merrion Street" (ndlr Ministerul de Finanţe) ca fiind "prea departe de realitate".
