Migranţi spălându-se la Calais. (AFP)

Dupa galeră, râia pentru emigranţii din Calais

Aproape o mie de migranţi fără adăpost, candidaţi la azil spre marea Britanie, locuiesc la Calais, în nordul Franţei, în condiţii deplorabile. În lipsă de duşuri suferă de câtva timp de râie. În 1 iulie, Înaltul Comisariat al ONU pentru refugiaţi(UNHCR) a deschis oficial un birou la Calais, pentru a încerca să le îmbunătăţească situaţia.

Publicat pe 2 iulie 2009 la 14:41
Migranţi spălându-se la Calais. (AFP)

Este în apă până la brâu şi are torsul şi capul pline de spumă de săpun. Acceptă râzând să-l fotografiem. Bărbatul, un afgan, se spală în apa unde îşi varsă deşeurile uzina chimică Tioxide, la Calais. Era vineri după-amiaza, aproape de pădurea unde trăiesc o parte din cei 1000 imigranţii care nu au nici un adăpost (1), prezenţi în oraş, candidaţi la azil în Marea Britanie şi pasageri clandestini noaptea, în ori sub camioanele care pleacă spre Douvres. De şase luni de când asociaţia de prim ajutor catolic, depăşită de situaţie, a încetat să le mai ofere duşuri, curăţenia a devenit un pariu pentru imigranţi. Pe lângă datoria de a se ascunde de poliţia care îi hărţuie, de a se proteja de călăuzele înarmate şi de a trăi în sălbaticie în pădure.

Afganii se spală aproape de uzină şi Erythreenii în port”, spune Celine Dallery, infirmieră la punctul sanitar permanent care aparţine spitalului din Calais. În acest spital unde se oferă tratament gratuit există un duş. Sunt 40 de persoane care se îngrămădesc zilnic pentru a se spăla şi a primi îngrijiri medicale contra bolilor de piele. Luarea duşului pune o altă problemă de sănătate publică : scabia (râia) se instalează din cauza vieţii în pădure şi se răspândeşte deoarece nu o putem o trata fără duşuri : “ numărul de vizite la punctul sanitar a trecut de la 15 la 40, din cauza scabiei. Ar fi suficient să ia antibiotice, să se spele şi să se schimbe”.

În cotidianul Nord Litoral, un medic compară bolile imigranţilor cu cele ale soldaţilor din primul război mondial, în tranşee: “Timpul petrecut pentru tratarea scabiei mă împiedică să mă ocup de boli mai grave, cum ar fi tuberculoza, diabetul, fracturile, care sunt numeroase”. Prefectul a cerut primăriei instalarea unei pompe de apă manuale la intrarea în “janga” cum numesc imigranţii, pădurea unde trăiesc afganii pachtounes. E un dute-vino de oameni care vin cu găleţile şi sticlele după apă. În câmpul imens, aproape de cabanele construite din scânduri şi din folii de plastic, există “săli de baie” spun afganii zâmbind: folii de plastic albastre întinse între plopi albi, cabine fără duş, o scândură de lemn pe pământ. Apa o încălzesc pe un foc din lemne, într- un bazin de zinc înnegrit. Aceştia folosesc cutii de conserve goale pentru a vărsa apa pe corp. Pe pământ, sticle de şampon, aparate de ras de unică folosinţă, cutii de conserve goale. "Ne spălăm dar în ziua urmatoare suntem iarăşi murdari, oftează Ahmad (2), afgan, şi tot corpul ne este bolnav.

(1) Conform unei estimări a asociaţiei de Prim Ajutor Catolic

Newsletter în limba română

(2) Câteva prenume au fost schimbate.

VĂZUT DIN MAREA BRITANIE

ONU la Calais, o umilinţă pentru UE

Înaltul Comisariat al naţiunilor unite pentru refugiaţi (UNHCR) se instalează la calais, anunţă The Independent. Misiunea lor: ajutarea imigraţilor, refugiaţilor şi a celor care cer azil în "negocierea "cu serviciile de imigraţie francez şi britanic. Aproximativ 1600 de refugiaţi şi migranţi, dintre care 20 la sută copii, campează în jurul oraşului portuar. Trăiesc în condiţii sordide "fără a avea la dispoziţie echipamente de bază". Potrivit asociaţiei Medici fără frontiere, majoritatea sunt originari din Afganistan, Somalia sau din teritoriile palestiniene. HCR descrie relaţiile dintre refugiaţi şi locuitorii din Calais ca fiind "tensionate". Aceştia din urmă reproşează Marii Britanii faptul că "nu a făcut suficient pentru a-i descuraja pe cei care cer azil".

De cealaltă parte a canalului Mânecii, Daily Telegraph remarcă cu mândrie că emigranţii merg la Calais pentru că "toţi vor să vină în Regatul Unit". Pentru acest cotidian conservator şi uneori francofob, intervenţia ONU "este simptomul trist al unei lipse de voinţă din partea francezilor de a face faţă unei probleme" şi a unei umilinţe pentru Uniunea europeană. Problema va fi rezolvată, susţine Telegraph, "doar când frontierele periferice ale Uniunii vor fi închise ermetic". O asemenea soluţie, se lamentează cotidianul, pare a fi "dincolo de capacităţile inetelectuale ale UE". Mii de persoane în căutarea unei vieţi mai bune vor continua să trăiască în "mizerie, în jurul oraşului Calais, cu ONU pe cale de a încerca să lipească bucăţile", scrie cotidianul.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect