Alegeți o limbă
Viitorul democraţiei în Europa agită presa germanofonă. Publicarea de Frankfurter Allgemeine Zeitung a unui articol ce biciuieşte distrugerea democraţiei în Europa după criticile aduse nefericitului referendum grecesc este cea care a încins spiritele, provocând reacţia lui Jürgen Habermas.
În editorialul aceluiaşi ziar, foarte respectatul filozof scrie că trebuie salvată demnitatea democraţiei şi că Giorgios Papandreu, premierul grec ce îşi încheie mandatul, este
prototipul omului politic care eşuează să separe lumea experţilor financiari şi cea a cetăţenilor; [între] imperativele sistematice ale capitalismului financiar sălbatic – pe care politica însăşi a eliberat-o din lesa economiei reale – şi plângerile referitoare la promisiunile neîndeplinite în privinţa justiţiei sociale care provin din electoratul lor.
Pe timp de criză, calea de mijloc fiind blocată, oamenii politici trebuie să anunţe culoarea, afirmă Habermas, şi să readucă luarea deciziilor la nivelul cetăţeanului: “nu este doar o problemă de democraţie, ci una de demnitate”. “Dezastrul grecesc ne avertizează faţă de drumul post-democratic ales de Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy. O concentrare a puterii într-un cenaclu al şefilor de guvern care îşi impun acordurile parlamentelor naţionale nu este drumul cel bun”, scrie el. Şi recomandă un nou proces constituţional în Europa care ar integra cetăţenii.
Reacţiile nu au întârziat. Furios, cronicarul vedetă al Spiegel Online, Jan Fleischhauer îl acuză pe Habermas că este
ultimul cu greutate dintre intelectualii Germaniei cu sentimente bune”, aparţinând “taberei istericilor cu aplecare către apocalipsă”. “În povestirea sa despre criza euro, politicienii s-au lăsat de mult timp să fie striviţi de economie. Sunt executanţii plini de zel ai capitalismului financiar... Dar atunci când este vorba de a formula revendicări concrete, Habermas se întâlneşte cu aceeaşi problemă a activiştilor mişcării Occupy Wall Street, care, nici ei nu au altă idee decât să spună că banii trebuie redistribuiţi într-un mod oarecare. De fapt, tot acest efort retoric are ca scop să-i dispenseze pe politicieni de responsabilitatea lor, pentru a le lăsa mână liberă să-şi continue politica liniştită.
