Franceza te face inteligent

Verbe iregulate, acorduri improbabile,genuri arbitrare, toţi specialiştii în lingvistică sunt de acord: franceza este o limbă dificilă. Dar dacă întocmai această complexitate ar explica performanţele matematicienilor francofoni?

Publicat pe 27 mai 2009 la 15:21
Montaj : Nidia Sánchez - Presseurop

Gramaticienii mă amuză, din când în când. Descriu franceza ca pe o limbă groaznic de grea, de complicată, plină de noduri ce trebuie descâlcite de degete de ţesătoare. Pare a fi un fel de competiţie, cine pe care găseşte din contradicţiile sau incertitudinile limbii noastre, prezentată ca un păienjeniş de iraţionalitate cu verbele ei neregulate, participiile ei de neacordat, adjectivele ei fără de control, pluralele ei singulare, timpurile ei demodate; de parcă, după aceste descrieri, această biată limbă franceză ar fi un calabalâc arab.

Hai să luăm genurile de exemplu, atât de arbitrare în franceză - pe când în limba maghiară nu există nici masculin nici feminin pentru obiectele comune, nici în engleză de altfel. Ah maghiara, ah engleza ! Neutrii din toate ţările, uniţi-vă ! Desigur, nu există nici un motiv serios pentru a numi astfel masa şi biroul, roza şi crinul - şi ce dacă-i tulbură pe maghiari!

Am chef să iau peste picior aceste probleme, şi să fac o presupunere complet gratuită: ce-ar fi dacă subtilitatea asta, aceste înflorituri, ar constitui una dintre forţele secrete ale francezilor ? Ah ? Roza şi crinul...

Sunt destul de atins de afirmaţiile acestui tânăr matematician care declară de-a dreptul că cercetătorii în matematică fundamentală din Franţa sunt mai performanţi pe plan internaţional tocmai pentru că se servesc de limba franceză, şi nu de engleză ca toate celelalte ştiinţe. Se trece puţin cam repede peste astfel de fraze.

Deci ca să reformulez, dacă complexitatea limbii noastre considerată nesigură şi oscilantă, instabilă sub picioare din cauza acestui fabulos pot-pourri gramatical total iraţional de masculin şi feminin, are ceva de-a face cu această predispunere pentru matematică ? Şi dacă această limbă de dantelă favorizează jongleria cerută de matematicile practicate la un nivel de abstracţie la care o minte obişnuită cu o limbă "iraţională” se descurcă mai bine în nebunia absurdă a unui teritoriu unde 2 şi cu 2 nu fac neapărat 4 ? Oh la la, în ce labirint ne duce acest gând?

Nu, nu există de fapt nici un motiv raţional, ci doar o convenţie seculară, crinul este masculin şi roza feminină. Nici un motiv, dar totuşi poate un comportament, dacă absurditatea adusă la nivelul limbii întregi provoacă o atitudine bănuitoare, sau măcar vigilentă celui care o vorbeşte ?

Şi dacă, cum ziceam, acest îngrăşamânt mişcător crează condiţii favorabile dezvoltării minţii matematice şi explică acest mister : de ce matematicienii francofoni sunt cei mai buni cercetători din lume ? O, simt cum urcă un dubiu în voi, dragi cititori ! Poate nici o altă limbă printre cele apropiate, occidentale, nu impune această nevoie de a fi perpetuu în alertă, de a pândi acordul la fiecare colţ de frază, ca franceza.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect