Un TGV francez (la stânga) şi un ICE german la chei, gara de Est, la Paris.

Franţa şi Germania se războiesc cu marea viteză

SNCF şi rivalul său german, Deutsche Bahn, se luptă aprig pentru controlul pieţei marii viteze. Dar mai bine, spune The Economist, ar fuziona.

Publicat pe 9 septembrie 2010 la 13:04
JR_Paris  | Un TGV francez (la stânga) şi un ICE german la chei, gara de Est, la Paris.

La Gara de Est din Paris, cooperarea franco-germană pare să fie pe calea cea bună. Printr-un joint venture între cele două companii, trenuri InterCityExpress (ICE) ale Deutsche Bahn (DB) sosesc de la Frankfurt şi trenuri SNCF pleacă spre Germania. La bordul fiecăruia se află doi controlori, un francez şi un german. În ciuda câtorva certuri - în special din cauza refuzului sindicatelor franceze de a permite şefilor de tren să servească masa în clasa întâi, forţând astfel germanii să facă totul singuri - ei se înţeleg bine. "Când suntem la bord formăm o echipă", afirmă Marine Dubois, controloare franceză a ICE de 13 h 09 spre Frankfurt.

Această întreprindere mixtă a fost înfiinţată cu mari speranţe în 2007. La vremea respectivă se prevedea deja deschiderea pieţei europene şi libera circulaţie a trenurilor şi a călătorilor de la o ţară la alta. Dar vechile rivalităţi naţionale au reapărut şi relaţiile dintre lideri s-au deteriorat : parteneriatul dintre cei doi giganţi ai căilor ferate este acum periclitat.

Deutsche Bahn a promis o bătălie "pe viaţă şi pe moarte"

Pentru prima dată, DB şi SNCF sunt în concurenţă directă pentru controlul transportului de mare viteză din Europa. Din ianuarie, toate societăţile de căi ferate din Uniunea Europeană pot oferi servicii dincolo de graniţe. De altfel, trenurile franceze investesc rapid pe piaţa internă germană, deja deschisă concurenţei. Anul trecut, Keolis, o filială a SNCF, a cerut trasee de circulaţie care deservesc marile oraşe germane. Scandalizaţi, responsabilii DB au promis o "bătălie sângeroasă", amintind francezilor că "la război, în cuvintele lui Chamberlain, nu există câştigători, ci numai învinşi".

Newsletter în limba română

În 31 august, miniştrii transporturilor german şi francez au organizat o întâlnire de urgenţă cu preşedinţii celor două companii. Sprijinită de Berlin, DB acuză Franţa de protecţionism. Într-adevăr, SNCF continuă să se bucure de un monopol în traficul de călători regionali. Iar SNCF acuză Germania de a nu fi separat pe deplin activitatea ei de transportor de cea de gestionar al liniilor, ceea ce poate dezavantaja întreprinderile străine. Comisia Europeană trebuie să decidă în această dispută.

O altă chelfăneală este iminentă : pe 19 octombrie, DB va testa un tren de mare viteză ICE în tunelul de sub Canalul Mânecii. Compania publică speră să ajungă în Londra până în 2012, pentru Jocurile Olimpice, spărgând astfel monopolul Eurostar (a cărei acţionar majoritar este SNCF, alături de belgianul SNCB şi britanicul London & Continental Railways). DB încercase prima, anul trecut, să intre în capitalul Eurostar, un proiect pe care preşedintele SNCF, Guillaume Pepy, îl calificase ca fiind "prematur, prezumţios şi arogant".

Deutsche Bahn este deja numărul unu al transportului feroviar de marfă în Europa, cu filiale în Polonia, Marea Britanie, Franţa şi Olanda. Francezii nu prea digerează faptul că filiala franceză a DB, Euro Cargo Rail, a pus mâna pe aproape 10% din piaţa transportului de marfă din Franţa în timp ce SNCF a suferit pierderi grele în acest domeniu.

Cine va fi campionul european al transportului de călători?

Astăzi, compania germană vrea sa detroneze SNCF şi să devină numărul unu european al transportului de pasageri. În aprilie, ea a cumpărat compania britanică Arriva, care operează linii de autobuze şi trenuri în 12 ţări din Europa. Ca ripostă, rivala sa franceză a cumpărat 20% din Nuovo Trasporto Viaggiatori, o nouă companie privată italiană care va opera TGV-uri de anul viitor.

Cine va câştiga titlul de campion european al transportului de călători ? Trenurile ICE sunt mai spaţioase, dar TGV-urile franceze sunt mai rapide şi în general mai ieftine. DB dispune de o piaţă internă mai mare şi de un bilanţ mai bun. Reveniturile sale şi profiturile sunt mai mari - în 2009, a câştigat 830 milioane de euro, în timp ce SNCF a pierdut 980 milioane. Prin urmare, dispune de un tezaur de război mai mare pentru a face achiziţii şi a se extinde în străinătate. Pentru SNCF, liberalizarea transportului de pasageri pe linii transfrontaliere intervine într-un moment sensibil. Pentru prima dată, divizia ei TGV, care, în trecut, genera profituri, a înregistrat o creştere atonă.

Culturile celor două întreprinderi sunt de asemenea foarte diferite. În 1994, reforma căilor ferate germane a obligat DB să-şi mărească productivitatea. SNCF, care trebuie să trateze cu sindicate mai puternice, urmează mai cu greu. Unii spun că cea mai bună modalitate de a pune capăt tensiunilor actuale ar fi fuzionarea celor două companii. Germanii ar putea explica francezilor cum să facă profituri în transportul de marfă, în timp ce francezii i-ar învăţa să transporte pasageri la viteză mare.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect