Știri Instituţii europene
"Patria este în pericol" (1830): Gulliver în Lilliput, gravat de Ferdinand-Philippe de Orléans. US Library of Congress.

Gigantul fără dinţi al diplomaţiei europene

Proiectul de organizare al "Serviciului european pentru acţiune externă" prezentat recent de Catherine Ashton va fi suficient pentru a propulsa UE la rangul de putere internaţională la care pretinde ? Nimic nu este mai puţin sigur, având în vedere dimensiunea acestei administraţii, reticenţa statelor să-i predea prerogativele şi lupta instituţională în jurul competenţelor sale.

Publicat pe 29 martie 2010 la 15:19
"Patria este în pericol" (1830): Gulliver în Lilliput, gravat de Ferdinand-Philippe de Orléans. US Library of Congress.

Niciodată nu a fost atât de uşor de a dispreţui UE. În august 2008, ignorând toate acordurile de securitate europene, Rusia a invadat Georgia, ca represalii pentru atacul nesăbuit al acesteia asupra capitalei Oseţiei de Sud. Apoi, în noiembrie al aceluiaşi an, China îşi acorda luxul de a amâna summit-ul cu UE pentru a protesta împotriva întâlnirii lui Nicolas Sarkozy cu Dalai Lama. O lună mai târziu, când Israelul a atacat Gaza, UE era imediat gata să finanţeze reconstrucţia, chiar fără a cere socoteli Tel Aviv-ului. Iar la summit-ul de la Copenhaga asupra climatului care a avut loc în decembrie anul trecut, Washington şi Beijing s-au aliat pentru a trece peste europeni, sabotând astfel adoptarea unui acord constrângător de reducere a emisiilor. Ulterior, Barrack Obama, al cărui indice de popularitate este mai mare în Europa decât în ţara lui, a decis că avea lucruri mai bune de făcut decât să participe la summit-ul SUA - Europa, sub preşedinţie spaniolă. Şi colac peste pupăză, europenii s-au grăbit să-şi ceară scuze de la Tripoli după ce autorităţile elveţiene au avut îndrăzneala să-l aresteze pe fiul lui Muammar Gaddafi pentru violenţe.

O desfăşurare diplomatică de excepţie

Şi toate acestea în ciuda unei desfăşurări diplomatice spectaculoase. Conform datelor disponibile, cele 27 de state-membre ale Uniunii Europene au într-adevăr 2 172 ambasade şi 933 consulate, la care trebuie adăugate 125 de delegaţii ale Comisiei Europene. SUA, între timp, nu au decât 170 ambasade şi 63 de consulate. Pentru a opera o astfel de maşinărie administrativă, miniştrii de externe celor Douăzeci şi şapte şi Comisia Europeană dispun de aproximativ 110 000 de persoane, dintre care jumătate sunt funcţionari naţionali (diplomaţi şi auxiliari). Cealaltă jumătate este alcătuită din personalul local aflat în serviciul acestor delegaţii. Dacă Statele Unite, prin comparaţie, au aproximativ acelaşi număr de diplomaţi şi auxiliari (48 000), ele nu utilizează decât 18 000 de lucrători locali.

Pentru orice întreprinzător, diagnosticul ar fi evident: de 13 ori mai multe ambasade şi consulate decât Statele Unite şi de trei ori mai mult personal local, cheltuielile europene sunt enorme şi eficacitatea lor foarte limitată. Sfatul este previzibil: fuzionaţi, specializaţi-vă geografic sau tematic, evitaţi dublarea, creaţi valoare adăugată !

Newsletter în limba română

EAS s-a născut, dar oare nu e un serviciu prematur?

În ultimele zile, Bruxelles este în fierbere după prezentarea de către Lady Ashton a planului de creare a Serviciului european pentru acţiune externă (EAS), una dintre inovaţiile prevăzute de Tratatul de la Lisabona în scopul de a îmbunătăţi unitatea dar şi coerenţa diplomaţiei europene. În loc de a acţiona fiecare pe cont propriu, cum a fost cazul până acum, statele au decis să fuzioneze cele trei ramuri existente ale diplomaţiei europene: Directoratul General pentru Relaţii Externe al Comisiei Europene; unităţile de politică externă şi de securitate care, acum câteva luni, erau în mâinile lui Javier Solana în Consiliu, precum şi mulţi diplomaţi naţionali detaşaţi care vor fi încorporaţi în acest nou serviciu.

În teorie, avea sens. Dar venit momentul adevărului, această fuziune se dovedeşte mult mai dificilă decât se aştepta. Comisia şi statele membre sunt reticente în a-şi pune instrumentele de gestionare a crizelor sub tutela Comisiei Europene, căreia îi reproşează în secret încetineala şi birocraţia. La rândul ei, Comisia este reticentă în a încredinţa diplomaţilor naţionali impresionantele instrumente financiare de care dispune (inclusiv râvnita politică de cooperare pentru dezvoltare). Iar Parlamentul European, care se afirmă întotdeauna ca victimă, a fost marele câştigător al tuturor noilor tratate şi ar vrea să folosească noile sale puteri bugetare pentru a influenţa puternic configuraţia noului serviciu. Unii vorbesc acum de "război de poziţii", dar nu este mare lucru: prin citirea proiectelor succesive, este de înţeles că europenii nu sunt capabili decât să se certe pe articole de lege, diagrame şi note în josul paginii. Între timp, lumea aşteaptă.

Din America

Washingtonul încă mai este sceptic

Cu toate că Lady Ashton a creat noul serviciu al Afacerilor Externe, Europa rămâne "inertă" în faţa indiferenţei Americii, scrie New York Times. Urmare a apelurilor preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, adresate europenilor "de a gândi global şi a acţiona trans-atlantic", liderii europenii "promit administraţiei Obama că Europa poate fi un partener pentru provocările globale, pe o arie largă de probleme, de la securitate până la schimbările climatice". Oficialii americani şi experţii europeni rămân oricum sceptici, dar de manieră politicoasă. Cu liderii naţionali europeni concentraţi pe dezbaterile proprii despre Grecia şi criza datoriilor, vechiul continent nu constituie "o problemă pentru Statele Unite, dar nu îi este nici de ajutor". Încă din 11 septembrie, interesele SUA s-au deplasat înspre Orientul Mijlociu, Afganistan, China şi Iran, iar UE le urmează, de la distanţă. Prin urmare, poate fi considerată Europa unită, drept o posibilă putere globală? Potrivit unui fost ambasador , "aceştia [europenii] vorbesc mult, dar nu fac nimic".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect