Alegeți o limbă
Ana Ferreira radiază de optimism. Are 26 de ani, vine din insulele Azore, şi de aproape patru ani s-a stabilit în Africa; mai întâi în Angola şi acum în Mozambic. În ciuda aşteptărilor, ea nu lucrează ca voluntar, ci ca salariat, la departamentul de resurse umane al unei întreprinderi.
"Când mă uit la prietenii mei din Portugalia, care trăiesc din burse de studii, au contracte pe termen scurt, fac diverse cursuri universitare sau post-universitare, unele după altele, mi se pare că sunt desprinşi de realitate. Eu locuiesc la Maputo, unde mă simt excelent, şi avansez realmente în carieră. La ce să mă mai întorc?"
Gonçalo Jorge, în vârstă de 28 de ani, este un director de marketing care vine din Lisabona, şi nu s-a zbătut pentru muncă, ci pentru a scăpa de sentimentul de frustrare. După ce şi-a încheiat studiile, s-a angajat la o companie de transport public. "Vroiam să înfăptuiesc lucruri măreţe, dar ceea ce mă aştepta era numai o sinecură", spune el.
Când a găsit în cele din urmă un post la o societate privată, era o problemă cu condiţiile angajării, deoarece contractul era doar pe un an. Drept pentru care s-a mutat în Angola, iar astăzi este manager de ţară pentru un producător portughez de vin. Este responsabil pentru toată activitatea companiei în Angola şi are un salariu de patru ori mai mare decât cel pe care îl avea în Portugalia.
Portugalia a pierdut deja un absolvent de universitate din zece. Exodul continuă de mai mulţi ani deoarece criza şi rata ridicată a şomajului au afectat ţara cu mult mai devreme decât restul Europei. La ora actuală, rata şomajului este de 34% în Portugalia şi de 50% în Spania. Dacă nu ar fi fost emigraţia, ar fi mult mai mare.
Bineveniţi în Lumea Nouă
Cei care au devenit de prisos în Europa – ingineri, arhitecţi, muncitori în construcţii – sunt primiţi cu braţele deschise în Africa şi America de Sud. Brazilia se pregăteşte intens pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 2014 şi pentru Jocurile Olimpice din 2016. Inginerii şi arhitecţii sunt recrutaţi pe scară largă pentru lucrările publice, inclusiv pentru proiectele în valoare de 200 de miliarde de dolari (peste 152 de miliarde de euro) din domeniul industriei energetice.
Economia Braziliei a crescut cu aproape 3% anul trecut. Argentina a înregistrat o creştere de 8%, iar rata şomajului este de 7%, fiind de trei ori mai scăzută decât cea a Spaniei.
Bogată în petrol, diamante şi alte resurse naturale, Angola este una din ţările cu cea mai rapidă creştere din lume la ora actuală. PIB-ul său anual atinge 15% şi 3 000 de societăţi portugheze sunt implementate în ţară, pentru construirea de drumuri, poduri, zgârie-nori, căi ferate şi conducte de petrol.
Ţara, care a fost răvăşită timp de treizeci de ani de un război civil, care s-a încheiat numai cu un deceniu în urmă, duce lipsă de specialişti, în timp ce Portugalia suferă de un surplus de forţă calificată de muncă.
"De mai mulţi ani, în toate ziarele portugheze se găsesc oferte de muncă în Angola" declară Pedro Góis, un sociolog specializat în migraţii de la Universitatea din Coimbra. "Două grupuri pleacă cu prioritate: persoane mai în vârstă care vor sa strângă nişte bani, şi tinerii care sunt în căutarea unei cariere profesionale şi a distracţiei."
Tineri cu poftă de viaţă
Deşi portughezii se simt ca acasă în Angola, este şi mai uşor pentru ei să se adapteze la viaţa în Brazilia. Conform estimărilor făcute de Observatório da Imigração (Observatorul asupra imigrației) din Lisabona, peste 700 000 de emigranţi din Portugalia trăiesc şi lucrează în momentul de faţă în Brazilia.
În Spania, care a primit în ultimii zece ani aproximativ 5 milioane de imigranţi din America de Sud, Africa şi Asia, emigraţia spaniolă în fostele colonii din America de Sud este un subiect atât de nou încât puţini experţi pot să se pronunţe în acest domeniu. Dar cifrele vorbesc de la sine: conform consulatelor Spaniei în Argentina, aproape 1 200 de spanioli se stabilesc acolo în fiecare lună.
"Emigrantul tipic este un bărbat, cu vârsta între 25 şi 35 de ani, adesea inginer, arhitect sau informatician", explică Marta López-Tappero, expert în mobilitate internaţională la Adecco. "Pe scurt, un tânăr căruia îi plac experienţele noi şi provocările."
În fostele colonii nu există barieră lingvistică şi adaptarea culturală se face uşor. În special la Buenos Aires. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, aproximativ două milioane de spanioli au venit în Argentina, călătorind la clasa a treia.
Ei proveneau în principal din Galicia, cea mai săracă regiune a ţării, o zonă agrară, şi de aceea spaniolii sunt numiţi astăzi în Argentina ‘gallegos’. În a doua jumătate a secolului XX, mai întâi dictatura şi apoi criza din anii 1990 a adus argentinienii în Europa. Acum tendinţa s-a inversat din nou.
O "invazie europeană", "noul Eldorado", "expediţie în cautare de senzaţii tari" – astfel de concepte sunt familiare şi majoritatea sună deranjant în urechile europenilor. "Nu, nu este niciun motiv să vorbim de o altă colonizare", afirmă cu certitudine d-l Góis. "Mai degrabă, suntem martorii înfiinţării unei noi clase mondiale de migranţi care nu se vor stabili niciodată permanent nicăieri. Mai devreme sau mai târziu, fie se vor întoarce acasă, fie vor pleca în altă ţară unde vor găsi o ofertă mai bună."
Dar poate că migraţia inversă este o consecinţă a unor schimbări mult mai profunde care se petrec în lume. Echilibrul puterilor între Occident şi restul lumii sau, dacă dorim, între Nord şi Sud, se schimbă.
Comentariu
Cicatricea şomajului
Criza i-a afectat pe toţi în Europa, dar tinerii au fost loviţi cel mai puternic, subliniază săptămânalul polonez Tygodnik Powszechny. Şi nu numai în Grecia, Spania sau Portugalia, unde rata şomajului pentru cei sub 24 de ani este de aproape 30%, ci şi în Slovacia, unde este de 35%. Iar aceasta va avea consecinţe pe termen lung, avertizează săptămânalul polonez:
Lipsa unui loc de muncă este dureroasă pentru toţi. Dar pentru tinerii absolvenţi, care ani de zile şi-au clădit aşteptări de la viaţă şi de la ei înşişi, aceasta poate constitui un şoc. Studiile arată că şomajul prelungit survenit în tinereţe are ca efect ulterior pierderea încrederii în sine. Acest fenomen este numit "cicatricea" sau "stigmatul" şomajului. Deci, chiar şi atunci când Europa va ieşi în cele din urmă din criză, viitorul acestor (tineri) va fi pus în continuare la îndoială.
