Integrarea forţată, o soluţie pentru romi ?

În dezbaterea în curs privind dificultăţile de integrare a romilor maghiari, redactorul meu şef mi-a cerut să scriu o versiune "politic corectă". "Nici o problemă, mi-am spus. Dacă rasiştii ar înceta să-i acuze pr ţigani de toate relele, s-ar rezolva". Chiar ?

Bineînţeles că nu. Ultimii cincisprezece ani arată că nu numai că această atitudine nu a rezolvat problemele, dar chiar a consolidat discursul rasist în societate.Ascensiunea lui Jobbik [partid de extremă dreapta] este datorată în mare parte acestei naivităţi. Romii care se rup de societate şi trăiesc în ghetouri nu sunt neapărat criminali. Ei trăiesc într-o societate organizată în clanuri şi suferă mai mult din cauza "familiilor rele" din satul lor (care fură de la toată lumea, inclusiv de la romi) şi a cămătarilor (de asemenea romi) decât din cauza discriminării. Marea majoritate nu va avea niciodată posibilitatea de a fi discriminaţi, deoarece nici o cale nu permite ieşirea din satele transformate în ghetto-uri.

O şcolarizare inaccesibilă financiar

Întrebarea care împarte intelectualii maghiari este: cine ar trebui să traseze aceste căi? Nu cred că romii din interiror sunt în măsură să o facă singuri. Organizaţiile de ţigani servesc numai pentru a oferi tribune pentru cei dintre ei bogaţi, corupţi, şi lacomi de putere. [Doi lideri romi au fost recent inculpaţi pentru deturnare de fonduri publice]. Aceste posturi sunt produse de ipocrizie şi nu oferă nici o soluţie. Serios: cine poate imagina că oameni cinstiţi, dar la şomaj, şi-ar putea trimite copiii la şcoală ? Cel care crede asta nu a mers niciodată să vadă o familie de romi. Aceste familii trăiesc într-o economie fără bani lichizi (cu excepţia cazului în care fură). În afară de donaţii şi tot ce poate fi produs, fabricat sau încropit pe loc, tot ce trebuie plătit (gaz, rechizite şcolare, meditaţii) le este inaccesibil. Copiii romi pot face eforturi la şcoală , dar nu văd unde duc eforturile : ei nu vor putea părăsi satul, fiindcă nu sunt bani pentru internat, tren, manuale.

Închisoarea nu convinge

"Educarea" adulţilor romi este, de asemenea, o sarcină imposibilă. Familiile care trăiesc cinstit în această cultură a sărăciei se tem de grupurile criminale, dar ştiu că, în caz de probleme, se pot baza numai pe membrii familiei (printre care există, probabil, cineva care ales criminalitatea). Pentru a-i scoate din criminalitate, închisoarea nu este o pedeapsă adecvată. Nu este disuasivă. Iar pentru a şti ce este cu adevărat disuasiv, noi, albii din clasa de mijloc, nu ştim. Pentru a afla, am avea nevoie de un antropolog şi de un expert al culturii ţiganilor, şi mai ales de cooperarea comunităţii rom.

Şi, în sfârşit: nu, romii nu vor munci atât de curând. Nu putem să ne aşteptăm să-şi găsească singuri de lucru. Pentru că, deşi încearcă, ei nu găsesc. Înainte de a ajunge la discriminare, pur şi simplu nu sunt locuri de muncă în mediul rural maghiar în acest moment. Deja nu există muncă pentru persoanele calificate, deci pentru cei fără calificare...

Plasarea copiiilor rom în internate?

Lenta dezvoltare a negrilor din America a început cu înfiinţarea de şcoli în care au fost atraşi, cu burse de studiu, copiii negri din zonele sărace. Michelle Obama a frecventat o şcoală de acest tip. Spre deosebire de majoritatea sociologilor, nu mi s-ar părea scandalos de a plasa copiii romi în internat. Familia de romi pe care o cunosc a fost fondată de tineri educaţi în internat şi care sunt recunoscători de a fi scăpat de forţa destructivă a mediului lor.

Dacă nu ajutăm ACUM copiii între 10 şi 12 ani de a se asimila, noi, clasa de mijloc maghiară, am recrea tensiunea prin neglijenţă şi iresponsabilitate. Aşa cum am făcut în ultimele două decenii, preferând să întoarcem privirea şi să ascundem neputinţa noastră în spatele unui discurs politic corecte şi care nu costa nimic.

DEZBATERE

"Problema ţigănească" împarte intelectualii

De un an, Ungaria a fost zguduită de crime ale căror victime sau infractori sunt romi. Heti Világgazdaság (HVG) a lansat o dezbatere pe site-ul său, în căutare de soluţii pentru "problema ţigănească". Printre cei care au intervenit, sociologul rom Sándor Romano Rácz pledează pentru un dialog "răbdător, necesar lung", cu romii. Ţiganii nu numai că sunt o etnie diferită, a spus el. Ei au o formă diferită de civilizaţie: trăiesc pe marginea societăţii şi în "coconul securizat al grupului".

Dar astăzi, în Ungaria, numai muzicienii se mai pot bucura de a face parte din această comunitate - de unde tendinţa crescătoare a romilor de a se pretinde muzicieni. Romano Rácz consideră organizatiile autonome de romi "inadecvate pentru mentalitatea lor". Economistul János Stadler este de părere că prejudecăţile despre rromi s-au dezvoltat din cauza modului lor de viaţă "sălbatic", care perpetuează întârzierea şi sărăcia lor. Deşi acum sunt sedentari, ei încă mai trăiesc după standardele popoarelor nomade : "Jefuiesc grădinile sau apar la şcoală şi bat profesorul". "Trebuie să examinăm împreună cu ei motivele atâtor daune", spune Stadler : "nu-i suficient să-i pedepsim, trebuie să-şi schimbe mentalitatea. Trebuie să profite de oportunitate şi să se integreze în societate. Şi să înceteze să joace rolul de ţap ispăşitor repetând că societatea îi urăşte".