Știri Criza din zona euro

Jocul periculos al salvării

După Grecia și Irlanda, a venit și rândul Portugaliei. Dar ajutorarea țărilor îndatorate cu fonduri provenind de la alte țări îndatorate nu va ucide oare moneda euro? Un editorialist slovac nu înțelege ce joc joacă UE.

Publicat pe 14 aprilie 2011 la 13:19

Când am aflat despre ajutorul pe care l-a cerut Portugalia, trei lucruri m-au lăsat fără cuvinte. Primul a fost ușurința grețoasă cu care unii politicieni europeni cer - și alții, la rândul lor, oferă - sume de bani astronomice din fondurile publice. De exemplu, mica Portugalie a cerut o sumă care ar fi putut acoperi costurile pentru construirea a 2 400 de km din autostrăzile noastre supraevaluate (să nu uităm cum se laudă guvernul nostru slovac atunci când construiește 50 sau 100 de km de autostradă în patru ani).

Şi mai mult, Portugalia cere acele zeci de miliarde de euro unor țări care au la rândul lor datorii. Şi știți ce? Nu numai că acest lucru nu îi deranjează: dau din cap în semn că 'da', iar atunci când alte țări pe marginea falimentului vin la ei cu rugăminți similare, răspunsul lor consistă în injectarea de fonduri suplimentare într-un bastion și mai mare pentru euro - Mecanismul european de stabilizare financiară, Fondul European de Stabilitate Financiară și Mecanismul European de Stabilitate. Datorii și datornici sunt soluționați cu succes prin și mai multe datorii și datornici. Mai întelegeți ceva din asta? Eu nu.

Al doilea lucru care-mi cade greu la stomac este faptul că deși țările europene erau conștiente de problema lor, nu au făcut nimic în privința asta timp de mai multe decenii. Şi situația a luat din ce în ce mai multă amploare. Portugalia, de exemplu, a fost prima țară care a încălcat Pactul de Stabilitate, în 2001.

Şi ce s-a întâmplat atunci? Au fost oare impuse penalități, iar țara, ca urmare, s-a grăbit să revină pe drumul drept? Nicidecum. Risipa a continuat. Zece ani mai târziu, Portugalia nu este într-o stare mai bună. De fapt, este falimentară. Când încalci regulile, se pare, nu trebuie să plătești. Acest lucru este tolerat, deși s-ar putea să îngroape toată Europa și moneda euro. Mai întelegeți ceva din asta? Eu nu.

Newsletter în limba română

Exces de consum, în Europa

În al treilea rând, ceea ce este intolerabil sunt consecințele acestor datorii enorme în Europa. Nu este vorba de faptul că țările europene ar duce lipsă de bani pentru a investi în educație, știință, sau în mari proiecte care ar aduce beneficii în viitor, și deci câteodată ar fi împrumutat prea mult pentru asta.

Giganticele datorii europene sunt cauzate de un exces de consum, de ajutoare sociale excesive, de pensii fără acoperire, de instituții publice catastrofic de umflate și de milioane de oameni care trăiesc mai presus de posibilitățile lor reale. Datoriile nu sunt făcute în numele unui viitor mai bun. Sunt făcute pe socoteala unui viitor care este în declin. Şi totuși, nu li se opune rezistență, ci li se dă acordul. Mai întelegeți ceva din asta? Eu nu.

Portugalia nu își pune problema reformelor. Tocmai le-a refuzat, de altfel. Ei cer 80 de miliarde de euro, și le vor obține. Așa cum s-a întâmplat și în Grecia, la final datoria sa va fi și mai mare, și nu o vor rambursa. Iar între timp, împrumutul va face să crească îndatorarea tuturor țărilor care contribuie la acest credit fără acoperire.

Aceasta este Europa de astăzi - fosta speranță promițătoare a lumii, care credea că a scăpat de lacrimi și sudoare, care credea că este suficient să plimbi miliarde de euro fictivi dintr-un bastion într-altul pentru a garanta prosperitatea. Nu îmi place să compar Bruxelles cu Moscova. Sunt două lumi diferite. Dar mi-e teamă că planificarea centralizată a comuniștilor, care am aruncat-o pe geam la revoluția din noiembrie, se strecoară îndărăt prin ușa UE.

Mecanismele de salvare a monedei euro ar putea salva proiectul european

Ştiu că Europa înseamnă mai mult decât moneda euro. Îmi dau seama că o Europă fără cooperare nu a reprezentat adesea decât un teren belicos. Şi înțeleg de asemenea că mecanismele de salvare a monedei euro și împrumuturile astronomice ar putea salva nu numai cele trei țări îndatorate din zona euro, ci poate întregul proiect european.

Dar tocmai acesta este miezul dezbaterilor: poate oare cooperarea europeană să fie salvată pe termen lung pe baza unui postulat care pare a fi greșit? Cu alte cuvinte, nu cumva pacea și prosperitatea europeană sunt puse în pericol de aceia care, în mod nesăbuit, și adesea împotriva unor întregi națiuni, vor să-și îndeplinească visul unui Euro-stat, în opoziție cu cei care au insistat de la început asupra faptului că o cooperare eurpeană nu implică neapărat o menedă comună, impozite comune sau un Minister al Finanțelor comun, ci mai degrabă reguli cinstite și concurență sănătoasă?

În urma Portugaliei se prefigurează umbrele mult mai mari ale Spaniei și Italiei. Vom ajunge atunci la limitele unei zone euro fărâmițate, dincolo de care inimaginabila reîntoarcere la coroana slovacă devine un scenariu posibil. Aceste nu sunt vești bune. Cu excepția unui singur lucru: declinul euro-iluziei va pune capăt de asemenea elanului Slovaciei care încearcă să se îndepărteze de propriul său vid.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect