Lech Walesa, la cea de a 70-a ediţie a Mostrei de la Veneţia, septembrie 2013.

Lech Walesa, un paradox ambulant

Liderul legendar al Solidarităţii, care a contribuit la căderea comunismului în Europa de Est, tocmai şi-a sărbătorit cea de-a 70-ea aniversare. Şi în timp ce în Polonia regizorul Andrzej Wajda îi consacră un film, rămâne totuşi un personaj controversat.

Publicat pe 4 octombrie 2013 la 15:29
Lech Walesa, la cea de a 70-a ediţie a Mostrei de la Veneţia, septembrie 2013.

"În 100 de ani, va exista un monument în memoria lui Lech Walesa în fiecare oraş din această ţară", a declarat odinioară fostul preşedinte polonez şi ex-lider al Solidarnosc într-un discurs celebru. Megalomania sa nu are asemănare. Nici cu a sa carte, "Luni: eu. Marţi: eu. Miercuri: eu" (nu a fost tradusă în limba română), [scriitorul polonez] Witold Gombrowicz nu poate susţine comparaţia. Pe de altă parte, trebuie spus că din ziua în care a devenit un personaj public, linguşitorii nu au lipsit niciodată în jurul lui Lech Wałesa. Dar rămâne extrem de controversat în Polonia sa natală.

Criticii săi, precum [istoricul şi jurnalistul] Adam Michnik, odinioară în tabăra lui, Jarosław Kaczyński [liderul partidului de opoziţie Dreptate şi Justiţie], şi aproape întreaga dreaptă poloneză de astăzi, au rostit cuvinte grele. Walesa a fost alintat drept personaj diabolic şi Moş Niculae, dar şi acuzat de a fi mediocritatea întruchipată. Ca şi cum fostul preşedinte nu ar fi o fiinţă umană. Dar este, totuşi, un om ca toţi alţii: cu o sumedenie de vicii, dar şi cu realizări care i-au dat un loc de cinste în cărţile de istorie. În multe privinţe, însă, este doar un om de rând, ca milioane de alţi oameni.

Lăudăros

Cu toate acestea, toţi [[cei care îl vorbesc de rău pe Walesa astăzi, sau care au făcut-o în trecut, nu fac nicidecum onoare liderilor lor de stânga sau de dreapta]]. De ce? Fiindcă timp de ani de zile, ei au făcut parte din decor. Lui Walesa nu-i păsa de ei, îi folosea doar când avea nevoie, ca un antreprenor cu ucenicii săi. El este cel care lua marile decizii, de la greva din august 1980, pe şantierul naval din Gdansk, până la încleştarea finală împotriva comuniştilor, la sfârşitul anilor 1980, al cărui punct culminant au fost mesele rotunde care au dus la dizolvarea comunismului.

Cu manierele lui de cocoş, Lech Walesa inspiră sentimente foarte extreme. El este simbolul-întruchipat al fanfaronadei. Şi, desigur, multor oameni le cade greu să-l audă astăzi lăudându-se că a învins comunismul de unul singur, sau aproape, şi că a fost principalul arhitect al eliberării Europei de Est de sub jugul sovietic. Dar nu ar fi mai bine să-l lăsăm pe Walesa să se laude în pace? Poate că ar trebui să sfârşim prin a recunoaşte că nu exista nicio opoziţie organizată la scară largă în interiorul blocului sovietic, în timp ce în Polonia, la sfârşitul anilor 1980, anticomuniştii activi reprezentau poate 0.01% din populaţie - fie o persoană din 10 000. Comunismul s-a prăbuşit în Europa fiindcă îi sunase ceasul.

Newsletter în limba română

Este greu de înţeles cum un electrician anonim de 37 de ani, care nu avea nicio carismă specială şi căruia îi este uneori anevoie să se exprime în limba sa maternă, a putut deveni mai întâi liderul unei greve pe un şantier naval, apoi liderul Solidaritaţii, un sindicat care la apogeu număra aproape 10 milioane de membri. Dar cei care îşi amintesc de anii 1980-1981 trebuie să recunoască faptul că Walesa era pe atunci un lider necontestat pentru marea majoritate a opiniei publice. [[Puterea lui de fascinaţie asupra mulţimilor era echivalentă cu cea a lui Lionel Messi în lumea fotbalului sau a lui Krystian Zimerman la pian.]] Pe acest teren, nimeni nu-i ajungea nici la călcâie printre militanţii şi consilierii sindicatului sau printre activiştii de partid.

Superstar

Pe 30 noiembrie 1988, la ora 8 dimineaţa, Polonia părea a fi paralizată. Un sondaj condus mai târziu a arătat că, la Varşovia, opt persoane din zece au urmărit dezbaterea televizată între Walesa şi rivalul său, Alfred Miodowicz, liderul sindicatelor favorabile regimului. Raportată la nivel naţional, această audienţă ar corespunde la 20 de milioane de oameni. Dezbaterea a fost un punct de cotitură. Liderul Solidarităţii a a aprins o speranţă în inima şi mintea multor dintre compatrioţii săi. Se întorcea cu fală. Oamenii se simţeau apropiaţi de el.

Din primul minut, el a fost bun, atunci când a privit publicul drept în ochi şi a spus: "Bună seara, sunt încântat să fiu aici cu voi şi le mulţumesc celor care nu au încetat să spere în ultimii şapte ani". [El făcea referinţă la ziua de 13 decembrie 1981, data intrării în vigoare a legii marţiale prin care sindicatul său a fost interzis şi care a condus la internarea sa şi a mii de alte persoane - NR]. Când Alfred Miodowicz a început să enumere reuşitele Poloniei sub regimul comunist, Walesa a ripostat: "Avansaţi spre modernitate la pas în timp ce restul lumii aleargă. Dacă veţi continua astfel, efectele nu vor fi vizibile înainte de două sau trei sute de ani". Bingo. Un superstar se născuse.

El o vroia, această putere. Aşa cum reiese clar din articolele ziarelor din perioada dintre dezbaterea televizată şi formarea primului cabinet ne-comunist condus de Tadeusz Mazowiecki, Walesa era un soi de dictator. Gluma - dar oare nu avea ea un fond de adevăr? - potrivit căreia dacă "Lechu" s-ar fi fotografiat cu un câine în timpul campaniei faimoaselor alegeri din 4 iunie 1989 [aşa cum a făcut cu fiecare dintre candidaţii sindicatului], canidul ar fi câştigat şi el un loc [în Parlament].

Tenace

Dar el nu a digerat faptul că noul superstar, primul lider necomunist al guvernului polonez de peste o jumătate de secol, Tadeusz Mazowiecki, precum şi consilierii săi, au încercat să îl marginalizeze. Walesa s-a grăbit să întrunească o echipă de şoc - cu Jarosław Kaczyński în linia întâi - şi a pornit în cursa pentru prezidenţialele din 1990, pe care le-a câştigat. În timpul campaniei, el a lunecat câteodată în populism, promiţând alegătorilor câte 100 de milioane de zloţi fiecăruia [sub forma unui credit de investiţie nerambursabil, echivalent cu 2 500 de euro astăzi] şi triplând această sumă în timpul campaniei din 1995 pentru realegerea sa.

Walesa pare a fi singura persoană care are o părere pozitivă despre bilanţul preşedinţiei sale (1990-1995). Nu se poate nega faptul că el a jucat un rol capital în succesul negocierilor asupra retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul polonez în 1993. El l-a făcut şi pe preşedintele rus Boris Elţin să bea destulă vodcă ca să semneze un protocol specificând că Rusia nu se va opune planurilor Poloniei de a adera la NATO, într-o vreme în care subiectul nici măcar nu era la ordinea zilei.

[[Lech Walesa este un paradox ambulant]]. Pe de o parte, el dă impresia de a fi caustic, virulent, egoist. Pe de altă parte, pare să fie tenace şi combativ în urmărirea obiectivelor sale. El şi-a asumat mari riscuri, dar şi-a întors de asemenea uneori cojocul. Este mândru de intuiţia lui, care i-a folosit de mai multe ori. Până când i-a jucat feste. La 52 de ani, în floarea vârstei, s-a retras din viaţa politică, după doar cincisprezece ani pe scenă, dintre care maxim zece în linia întâi. El avea de asemenea darul de a fermeca mulţimile. Dar şi asta a trecut. Walesa îşi are încă, fără îndoială, până şi astăzi partizanii şi panegiriştii săi, dar ultima sa apariţie în rolul de lider carismatic datează acum de aproape douăzeci de ani.

Cinema

Legenda a fost restabilită

“Cu acest film, [Andrzej] Wajda vine în ajutorul lui Lech Walesa. Acuzat de comiterea a diverse delicte şi vinovat pentru deteriorarea propriei imagini, lui Walesa i-a fost dată înapoi legenda –, iar istoria niciunei naţiuni nu poate exista fără o legendă”, scrie Gazeta Wyborcza despre Walesa. Omul speranţei .

Filmul biografic despre fostul lider al mişcării Solidaritatea, realizat de regizorul, medaliat cu Oscar, Andrzej Wajda, a avut premiera în [cinematografele poloneze pe 4 octombrie] şi, chiar dacă poate nu este cel mai mare succes al regizorului, totuşi “se evidenţiază ca fiind o performanţă marcantă”. Cotidianul sugerează că

Lech Walesa ar trebui să îi trimită actorului Robert Więckiewicz [care joacă rolul lui în film] o ladă de şampanie, poate chiar Dom Pérignon.

Categorii

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect