Alegeți o limbă
În urările sale menite naţiunii pentru 2011, preşedintele Gheorghi Pârvanov a încercat să injecteze ceva entuziasm în posomoreala ambiantă: el a propovăduit urmărirea ambiţiilor naţionale dincolo de mandate şi de partide politice. Dar ar mai fi trebuit să definească o ambiţie, astfel încât să ne putem aminti de dublul lui mandat, care expiră anul acesta. Dar discursul său a rămas pustiu, şeful statului mulţumindu-se să repete fraze şi subiecte cunoscute de 10 ani.
După intrarea Bulgariei în NATO [2004] şi în Uniunea Europeană [în 2007], ţara noastră duce lipsă cruntă de mari cauze naţionale: obiective capabile să mobilizeze societatea în jurul speranţei că, în sfârşit, această tranziţie atât de cârtită, văzută ca fiind o criză interminabilă, se apropie de finalizare. Iluzia că statele mai bogate şi mai bine guvernate din UE urmau să ne ajute să găsim drumul cel bun mai era încă vie anul trecut, atunci când Bulgaria trăia cu speranţa de a adera la zona euro şi la spaţiul Schengen de liberă circulaţie. La începutul anului 2010, ambiţiile noastre pentru zona euro au fost spulberate; la sfârşitul anului am fost alungaţi şi de la poarta spaţiului Schengen. Şi acum, ce facem?
Un corp musculos cu un cap gol
Pentru prima dată în această lungă perioadă de tranziţie, ţara noastră începe un nou an fără să ştie unde merge. Bulgaria continuă să lupte împotriva deficitului bugetar în scopul de a-l reduce la mai puţin de 3% din PIB - ceea ce este una din cerinţele principale ale zonei euro. Poate chiar va reuşi, dacă guvernul dă lovitura de graţie sistemului de sănătate, educaţiei, cercetării şi... săracilor. Va fi astfel singura ţară care se va prezenta la primul "semestru european" (noul instrument european de disciplină bugetară, care permite monitorizarea bugetului statelor membre) cu un buget adaptat forţelor sale de poliţie, armată, serviciilor de informaţii şi judecătorilor săi. Dar atât. Cel puţin, ţara noastră va fi văzută atunci ca un fel de curiozitate sub lupa bugetară: un corp foarte musculos cu un cap gol, ceea ce corespunde imaginii elitei sale politice.
Asupra intrării în Schengen, Sofia intenţionează să continue iluzia până la capăt, în ciuda veto-ului impus Bulgariei de către doi dintre cei mai mari prieteni ai prim-ministrului Boiko Borisov în UE: preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel. Speranţa moare ultima... Până în martie, Bulgaria va continua să "îndeplinească condiţiile tehnice" şi până în septembrie va pretinde că a înlăturat obstacolele umane şi politice. Condiţiile tehnice rezumându-se la cumpărarea masivă de tehnologie occidentală de supraveghere şi control al frontierelor, totul datorită fondurilor furnizate de însăşi ţările occidentale sus-citate. Deci, nu ar trebui să fie o problemă.
E nevoie de trimiterea după gratii a şefilor crimei organizate
Celelalte condiţii, adăugate în ultimul moment de către Franţa şi Germania, sunt mult mai complicat de îndeplinit. Acestea consistă în trimiterea după gratii a şefilor crimei organizate din Bulgaria, cei care organizează contrabanda de ţigări şi alcool, arme, droguri şi imigranţi clandestini între graniţe. Ei vor trebui să fie însoţiţi în închisoare de către înalţii responsabili trecuţi şi prezenţi (inclusiv "colegii" fostului poliţist Borisov) vinovaţi de a fi închis ochii sau chiar de a fi participat la aceste traficuri ilegale. Ca şi în ceilalţi ani, Comisia Europeană va decide cu privire la aceste criterii în două reprize, într-un raport intermediar în februarie şi în raportul său anual în luna iulie. În septembrie, Consiliul justiţie şi afaceri interne (JAI) va spune dacă este sau nu de acord cu concluziile Comisiei. Ca şi în ultimii patru ani, se va mulţumi cu siguranţă să le aprobe.
Abia în acel moment Borisov va decide să renunţe la Schengen, doar dacă până atunci nu va fi lovit de nobila ambiţie de a captura şi întemniţa bandiţii, inclusiv pe cei care afirmă a-i fi prieteni. Şi nu va fi suficient să-i prindem, ci vor trebui dezvăluite public şi complicităţile lor cu puterea pe cele trei laturi: executivă, legislativă şi judiciară. Numai atunci aceşti bandiţi vor putea fi cu adevărat judecaţi şi condamnaţi.
Dar este puţin probabil ca actualul guvern să fie însufleţit de astfel de ambiţii nobile, şi ar trebui să punem deja cruce pe Schengen. Ce obiectiv ne mai rămâne atunci pentru 2011? Nu mare lucru de fapt. Doar dacă ne căznim să credem cuvintele preşedintelui Pârvanov şi ne convingem că viaţa noastră nu este chiar aşa de rea, şi că ţara noastră cu siguranţă nu este "cel mai trist loc de pe Pământ". [The Economist a plasat recent Bulgaria pe ultimul loc al unui clasament mondial stabilit în funcţie de raportul între venitul mediu şi fericirea cetăţenilor].
Criminalitate
Un cadou pentru Mafie
Amânarea aderării Bulgariei şi României la spaţiul Schengen este "cel mai frumos cadou" pe care preşedintele francez Nicolas Sarkozy l-ar fi putut face... mafiilor din cele două ţări, consideră Sega. "Dacă există grupuri care preferă ca Bulgaria şi România să rămână la periferia Uniunii Europene, într-un fel de zonă gri, acestea sunt cu siguranţă reprezentanţii crimei organizate. Înlănţuind subiectul Schengen cu vivacitatea acestora, Nicolas Sarkozy le oferă o motivaţie excelentă de a continua să trudească împotriva integrării europene. Cu cât vor fi mai activi, cu atât ambele ţări vor avea mai puţine şanse să îndeplinească condiţiile Bruxelles-ului. Corupţia nu poate suporta lumina, iar europenizarea frontierelor naţionale i-ar fi scos sub reflectoarele tuturor ţărilor UE, inclusiv ale Franţei".
