Criza datoriei publice
Președintele BCE în timpul conferinței de presă de la Frankfurt, 2 august.

Mario Draghi: salvator sau călău al zonei euro?

BCE va interveni, probabil, dar statele trebuie mai întâi să ceară ajutor. Mesajul transmis de către preşedintele Băncii Centrale Europene suscită reacţii aprinse din partea presei europene, care pune la îndoială puterea reală a lui Draghi.

Publicat pe 3 august 2012 la 15:36
Președintele BCE în timpul conferinței de presă de la Frankfurt, 2 august.

Draghi se înclină” în faţa voinţei germane, se revoltă ABC. Preşedintele Băncii Centrale Europene a condiţionat orice intervenţie din partea BCE pe pieţele datoriilor de o cerere de ajutor din partea Spaniei şi a Italiei faţă de Fondul European de Stabilitate Financiară. Şi conform voinţei guvernului şi a Băncii Centrale germane, acest ajutor va fi însoţit de o politică de rigoare plasată sub supraveghere europeană. Pentru cotidianul conservator, Mario Draghi, “reflectă imaginea unei UE neputincioase”.

Cover

Partida de cărţi pe care pare că o joacă BCE urmănd directivele statelor membre din Nord este complet inacceptabilă într-un moment critic precum cel pe care îl trăim la ora actuală. […] Pentru ca euro să fie cu adevărat ireversibil [un adjectif folosit de către Draghi], trebuie să fie susţinut de instituţii solide şi credibile aflate sub o conducere clară şi hotărâtă, calităţi pe care BCE nu le-a arătat în timpul crizei.

El País, la rândul lui, consideră că “BCE împinge Spania spre un alt plan de salvare”. Cotidianul de centru-stânga apreciază că Mario Draghi dispune de acum încolo de “toate puterile”:

Newsletter în limba română

Cover

S-a folosit de aşteptările generate [când a declarat că BCE ar face tot ce este necesar pentru a salva euro] pentru a telecomanda toate mişcările importante din politica europeană în săptămânile care urmează. Unu: Spania este condamnată să facă toate reformele impuse de Europa şi să ceară un al doilea plan de salvare umilitor [după cel al băncilor spaniole]. Doi: Italia va beneficia în mod indirect de planul de salvare spaniol, dar este foarte probabil că va fi obligată să ceară şi ea unul atunci când situaţia sa politică se va clarifica. Trei: partenerii europeni trebuie să valideze cele două planuri de salvare fără condiţii suplimentare excesiv de costisitoare din punct de vedere politic. Şi patru: dacă totul se petrece astfel, Germania şi Bundesbank-ul său vor trebui să lase baltă ultra-ortodoxia lor şi să acorde mână liberă pentru BCE. În sfărşit Draghi va avea toată puterea, un vis demn de un nou Richelieu al politicii continentale. […] Manevra nu are decât o problemă: ea continuă să se bazeze pe această înşelatorie himerică conform căreia Sudul trebuie să continue să-şi reducă cheltuielile pentru ca încrederea să fie recâştigată.

În Italia, Corriere della Sera constată că “remediul lui Draghi dezamăgeşte pieţele”. Dar pentru cotidian, “această manevră prost înţeleasă va fi totuşi utilă”, iar pieţele greşesc:

Cover

Draghi a făcut tot ce a putut, salvând autonomia BCE, având în vedere constrângerile politice şi instituţionale din Europa de astăzi. […] În primul rând, fără să se angajeze în intervenţii specifice, preşedintele BCE nu închide uşa unor intervenţii viitoare. Pe de altă parte, el reaminteşte oamenilor politici un adevăr esenţial: posibilitatea şi cererea unui plan de ajutor, cu toate consecinţele acestuia plăcute şi neplăcute, nu ţin de BCE, ci de guverne şi de alegătorii lor.

Draghi prudent, pieţele în cădere”, constată La Stampa. Dar pentru cotidianul din Torino, vina nu este neapărat cea a preşedintelui BCE:

Cover

Diferenţa între nerăbdarea pieţelor şi durata deciziilor politice şi economice este prea mare: pieţele ar trebui să fie mai puţin nervoase şi politicienii mai rapizi. […] Tentativa, sugerată şi aşteptată de mulţi, de a spulbera dintr-o lovitură spread [diferenţa între ratele dobânzilor aferente datoriilor italiene sau spaniole şi datoria germană] şi harababurile complexe din zona euro cu bazooka BCE, ar fi declanşat o sărbătoare care ar fi durat mai multe zile, poate chiar şi săptămâni, dar cu preţul unor decepţii considerabile care ar fi urmat. Şi dacă BCE ar neglija rolul celorlalte instituţii comunitare, aceasta ar dăuna credibilităţii lor, şi fără să-i aducă niciun beneficiu.

De partea germană, Handelsblatt se teme ca preşedintele BCE să nu fie “sub influenţa pieţelor” şi împins pentru a interveni în răscumpărarea datoriei, în timp ce Financial Times Deutschland aprobăun compromis foarte curat”. Süddeutsche Zeitung salută de altfel dubla strategie a lui Draghi, “care acţionează precum un preşedinte al euro, de care uniunea monetară încă nu dispune”, abandonând rolul simplu de “paznic al inflaţiei” pentru a deveni “un actor îndrăzneţ”, precum Alan Greenspan, fostul patron al FED americane [Banca Centrală a SUA].

Cover

Principala lui încercare este să explice cetăţenilor din Europa de Sud că nu îi va ajuta decât dacă îşi reformează în mod radical economiile. Joi, el a ales strategia inteligentă a “decât… dacă”. A evocat cumpărarea de acţiuni, dar doar dacă guvernele îndeplinesc anumite condiţii. Asta înseamnă: banii nu sunt gratuiţi, ceea ce ar fi fatal pentru contribuabilii germani.

Acest scepticism este împărtăşit şi de către De Volkskrant. Cotidianul olandez consideră că Draghi “şi-a prejuduciat credibilitatea” pentru că, se pare, nu a răspuns aşteptărilor generate de discursul său precedent. Dar îi înţelege poziţia:

Cover

Nu dispune de mijloace optime pentru a soluţiona criza din zona euro. Cu tot felul de paliative precum cumpărarea obligaţiunilor sau transferul de bani ieftini către bănci, nu va putea să lupte decât împotriva simptomelor crizei. […] În cele din urmă, politicienii europeni sunt cei care au cheia soluţiei. Criza nu poate fi depăşită decât dacă ţările puternice sunt gata să garanteze pe deplin pentru ţările cu probleme, şi dacă acestea din urmă sunt gata să renunţe la suveranitatea lor.

La Viena, Die Presse observă că “BCE este paralizată de lupta pentru putere asupra ajutorului financiar”. Iar pentru cotidianul de centru-dreapta, Berlin pierde, pentru că duce o “luptă aproape disperată pentru a impune ‘uniunea stabilităţii’”. Gândindu-se la decizia pe care Curtea Constituţională a Germaniei trebuie să o ia pe 12 septembrie [referitoare la Mecanismul European de Stabilitate, MES] şi la cei 59% dintre germani care aprobă politica lui Angela Merkel în perioada crizei, Bundesbank şi cancelarul se menţin la un “nu” hotărât pentru răscumpărarea masivă a obligaţiunilor de stat şi atribuirea unei licenţe bancare pentru MES.

Dar Germania este din ce în ce mai izolată. [Cu excepţia secretarului american pentru Finanţe, Timothy Geithner, şi a primului ministru finlandez foarte germanofil Jyrki Katainen] noul preşedinte francez şi premierii italian şi spaniol sunt pe cale de a clădi o nouă axă pentru a construi un contra-pol al politicii de austeritate prescrisă de Germania.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect