Olli Rehn, auster gardian al rigorii

Popular în ţara sa pe cât este temut în restul Europei, comisarul european pentru Afaceri economice şi monetare, ca un bun finlandez, nu iese în evidenţă. O atitudine greu de menţinut, în timp ce noile reguli în materie de control bugetar fac din el un personaj-cheie al guvernanţei economice.

Publicat pe 9 noiembrie 2012 la 16:39

Oamenii politici francezi dau deseori vina pe “Bruxelles” pentru deciziile nepopulare. De acum, ei pot spune şi “Olli Rehn”, asta le va îmbunătăţi vocabularul. În general necunoscut, finlandezul, vicepreşedinte al Comisei, a devenit un actor cheie al guvernării europene. Discursul său, pe 7 noiembrie, asupra previziunilor de creştere în Europa subliniază acest lucru. Modest până la şters, Olli Rehn nu insistă asupra noilor sale prerogative. “Nu am superputeri”, explică el pentru Les Echos. “Sunt responsabil politic în faţa Parlamentului European şi singura mea legitimitate vine din Tratatul European. Statele membre şi Parlamentul au decis să întărească guvernarea economică şi eu am doar sarcina de a obliga statele să practice ceea ce predică.

Fără ca opinia publică […] să-şi dea seama, o schimbare clară a avut loc în aceste ultime luni. Prin reforma validată oficial anul trecut a Pactului de Stabilitate – legislaţia “six pack” în novlimba bruxeleză –, Comisia Europeană are de acum un rol de pilotaj economic esenţial. Când o ţară părăseşte ortodoxia bugetară (3% deficit şi 60% datorie publică) şi nu ia măsuri de corecţie considerate suficiente, Bruxelles poate să dea uşor amenzi. Şi nici vorbă să ne imaginăm că se poate scăpa: pentru a se opune, statul ameninţat trebuie să reunească o majoritate calificată în sânul Consiliului, adică o misiune aproape imposibilă.

Foarte ataşat de ţara de origine

Nu e uşor, într-adevăr, când eşti un elev slab, să mergi să cerşeşti susţinere la alţii. În plus, textele au încredinţat direcţiei generale a lui Olli Rehn grija identificării “dezechilibrelor macroeconomice” care se formează în sânul statelor, precum pierderea competitivităţii în Franţa sau premizele unui balon imobiliar în Olanda. Bruxelles poate adresa “faimoasele recomandări” şi cere statelor un plan de acţiune pentru a corecta aceste dezechilibre. Şi toate acestea nu sunt decât un început!

În 2013, rolul de supraveghetor al celor de la Bruxelles se va întări prin intrarea în vigoare a pactului bugetar, care impune “regula de aur”. În sfârşit, un text legislativ, încă aflat în discuţie la Parlamentul European – “two pack”, fratele mai mic al anteriorului –, trebuie să autorizeze autorităţile de la Bruxelles să-şi dea acordul asupra proiectului de lege a Finanţelor în toamnă, înainte de adoptarea sa de către parlamentele naţionale. “Atenţie, nu este un drept de veto, doar un aviz”, minimalizează Olli Rehn.

Newsletter în limba română

În ciuda poziţiei sale importante, Olli Rehn continuă să rămână în plan secund. Până la exces. Recent, agendele cu întâlniri ale lui Tim Geithner, secretarul Trezoreriei americane, au fost publicate. Pe cine sună el pentru a vorbi de criza euro? În primul semestru al lui 2012, el s-a întâlnit, de aproape 20 de ori cu fiecare, cu Christine Lagarde la FMI sau Mario Draghi la BCE. Cât despre Olli Rehn, telefonul său a sunat doar... de patru ori.

Această discreţie nu îi surprinde cu adevărat pe cei care îl cunosc pe cel însărcinat cu dosarul de extindere în Comisia precedentă. Olli Rehn este născut în Finlanda, şi în mod vizibil asta nu contează pentru nimic. Finlandezii înşişi, când sunt la Bruxelles, se amuză explicându-le interlocutorilor diferenţa între un finlandez introvertit şi unul extrovertit: primul îşi priveşte picioarele, celălalt le priveşte pe ale voastre...

Conducătorul rămâne foarte ataşat de ţara sa de origine. Acolo şi-a făcut debutul, mai ales ca şef de cabinet pentru primul ministru, la începutul anilor 1990. Astăzi, în Grecia, în Portugalia sau în Irlanda, “men in black”, aceşti înalţi funcţionari ai FMI sau ai Comisiei, veniţi la ei pentru a aplica poţiunea amară a austerităţii, sunt urâţi. Dar, în acea vreme, aceşti “men in black” ameninţau să se instalze la Helsinki. “Finlanda cunoştea cea mai gravă recesiune economică a sa. În 1992, pentru a ne redresa conturile, a trebuit să refacem de patru ori bugetul pe anul următor în câteva săptămâni pentru a evita ajutorul internaţional”, povesteşte Olli Rehn.

Pregătit pentru presiunile politice

De obicei, i se conferă acestuia din urmă ambiţia de a lupta pentru preşedinţia ţării. El este acolo o figură respectată şi nu pierde niciodată o ocazie pentru a aminti de dragostea sa pentru tradiţiile finlandeze, precum sauna. La începutul lui octombrie, pentru a lupta împotriva dezvoltării partidului populist al “Adevăraţilor Finlandezi” şi împotriva reticenţelor compatrioţilor săi de a ajuta ţările din “Club Med”, a scris o carte, “În ochiul furtunii” [netradusă în limba română], poveste a crizei euro şi pledoarie pentru Europa.

Este contribuţia mea la dezbaterea pentru Europa în Finlanda”, asigură acest militant al UE încă de la începuturi. Fapt insolit, profiturile din vânzarea cărţii trebuie vărsate mai ales la cluburi de fotbal pentru tineri. Deoarece fotbalul este marea pasiune a lui Olli Rehn. “Datorită acestui sport m-am familiarizat cu Europa”, explică acest fan al lui Manchester United, enumerând numele cluburilor europene.

Liderul are convingeri economice bine ancorate, mai apropiate de cele ale Europei de Nord decât unei puneri în comun rapide a datoriei cu eurobonduri. Pe frontul crizei euro de trei ani, finlandezul rămâne un partizan al rigorii. “Domnul 3%” nu este foarte sensibil la apelurile tuturor celor care, politicieni şi economişti, cer o flexiblizare a politicii de austeritate. Nu este convins de ultimele studii ale FMI care critică efectul recesiv al politicilor de rigoare.

Prea puţin adept al homeopatiei, comisarul preferă remediile violente, care provoacă suferinţă dar vindecă repede. Din turnul de control de la Bruxelles, opunem astfel Letonia, acum aproape candidat pentru euro, Greciei, care nu a încetat să-i piardă timpul şi care are nevoie de medicamente tot mai puternice. În schimb, Olli Rehn nu încetează să repete că pactul bugetar este departe “de a fi stupid” şi că lasă o marjă de apreciere în caz de recesiune. De altfel, din această vară, serviciile sale au acordat termene suplimentare Portugaliei şi Spaniei. Spunând da, în funcţie de caz şi nu unei amânări generalizate a efortului, comisarul este pregătit pentru toate presiunile politice.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect