Alegeți o limbă
Vineri, 15 iulie, şefii de stat şi de guverne din UE trebuiau să se întâlnească de urgenţă pentru a dezbate răspunsurile pentru criza din zona euro. Era dorinţa preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, care încearcă de la numirea sa să se impună ca animator al acestui prestigios senat. Sătui de toate, conducătorii europeni, în frunte cu Angela Merkel, au declinat invitaţia, demonstrând incapacitatea lor de a acţiona la ceea ce pare tot mai mult un eveniment mortal pentru Uniunea Europeană aşa cum o cunoaştem noi.
Panorama situaţiei este cunoascută: Grecia se apropie de faliment în ciuda austerităţii şi a banilor de la UE şi FMI; datoriile portugheză şi irlandeză au primit calificativul "junk" de la agenţiile de notare iar Italia este constrânsă să adopte un plan pentru a economisi 40 de miliarde ceea ce înseamnă că le-a ajuns cuţitul la os. Confruntate cu toate acestea, cele Şaptesprezece ţări din zona euro, Banca Centrală Europeană şi Comisia se ceartă pe tema strategiei ce trebuie adoptată. "Prin absenţa de direcţie politică, ne şicanăm în privinţa condiţiilor de participare a sectorului bancar la noul plan de ajutorare a Greciei. Dar, domnilor miniştri, asta înseamnă că ne ocupăm de o gripă când ne ameninţă cancerul!", deplângea Le Monde la o zi după reuniunea infructuoasă a miniştrilor de Finanţe.
Conducătorii noştri beneficiază totuşi de circumstanţe atenuante, care sunt în acelaşi timp motive pentru a ne nelinişti şi mai mult. Primul, după cum explică Die Zeit, este că trebuie să aleagă între pe de o parte presiunea politică internă pentru a nu mai finanţa planuri de salvare în mod vizibil ineficiente care afectează populaţia fără a jena băncile, iar pe de alta un sector financiar care îşi impune ritmul, slăbeşte statele dar îşi păstrează o anumită greutate: banii săi sunt indispensabili pentru a finanţa împrumuturile statelor.
Cel de-al doilea vine de peste Atlantic. Pe 14 iulie, agenţia Standard & Poor's a ameninţat cu degradarea ratingului Statelor Unite. La Washington, Barack Obama nu a reuşit până în prezent să-i convingă pe republicani să-l ajute în stabilirea unui buget. Criza financiară care cutremură Europa ameninţă deci să slăbească America, ceea ce ar agrava şi mai mult situaţia pe continentul nostru. Fără ca responsabilii americani să pară că ar fi mai la înălţime faţă de europeni.
Indecişi, incompetenţi sau pur şi simplu paralizaţi de miză şi de sentimentul că nu mai sunt stăpâni pe destinul ţărilor lor, conducătorii europeni vor trebui totuşi să dea dovadă de determinare. Trebuie să fie însă foarte înţelept cel care poate spune care este drumul de urmat!
