Alegeți o limbă
Pentru a justifica decizia inedită asupra taxei bancare, ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, a afirmat că modelul economic al Ciprului "dăduse faliment". Potrivit percepţiei sale fasciste, el consideră că "cel care îşi investeşte banii într-o ţară unde impozitul este slab şi prea puţin controlat trebuie să suporte consecinţele atunci când băncile din ţara respectivă încetează să mai fie viabile".
Suntem convinşi că aceste iniţiative fiscale au fost dezbătute în faţa miniştrilor greci şi ciprioţi. Dar ce-au răspuns ei? Au reamintit ei oare că modelul Ciprului nu a fost fabricat de o ceată de afacerişti ci de un stat european care a fost victima unei invazii şi a unei ocupaţii militare, şi care a trebuit să găsească o modalitate de supravieţuire?
Turismul, serviciile navale şi tranzacţiile bancare au devenit atractive datorită unui impozit slab şi datorită numeroaselor avantaje şi deduceri fiscale, deoarece acest stat - a cărui jumătate de teritoriu este încă sub ocupaţie militară fără ca niciun Schäuble să arate cu degetul - atrăsese investiţiile străine pentru a nu se prăbuşi.
Pentru că trebuia să găsească pe undeva soluţii pentru a nu se prăbuşi în timp ce Turcia - care controlează 700 000 de alegători de origine turcă în Germania - a sugrumat statul cipriot furând 65 % din hotelurile sale, 87 % din proiectele de complexe turistice, 40 % din instituţiile sale şcolare, 48 % din exporturile sale agricole şi 56 % din plaje (ne repetăm fără încetare aceste cifre pentru a nu uita Istoria).
Cum de a putut oare supravieţui Republica Cipru, fără a utiliza un model economic care să atragă investiţiile necesare pentru a-şi reveni din invazia [din 1974]? Dl Schäuble se ţine cu dinţii de cursurile sale de economie fără a mai privi spre Istorie? Nu i-a spus oare nimeni că din cele 80 de societăţi maritime străine înregistrate la Limassol, 36 sunt germane şi doar 3 sunt ruseşti? Sau poate că exact asta este problema: nemţii şi 3 societăţi ruseşti printre picioare în timp ce va fi ceva de lucru cu gazul natural şi că petrolierele vor tot veni şi pleca pe Mediterana?
Analiză
Un Eurogrup opac şi puţin democratic
La o zi după respingerea de Parlamentul cipriot a taxei pe depozitele bancare, “nimeni în Europa nu vrea să ia responsabilitatea proiectului de punere sub sechestru a tuturor depozitelor bancare”scrie Il Sole 24 Ore, potrivit căruia “confuzia asupra acestei responsabilităţi este provocată de mecanismul de decizie dezechilibrat care a marcat ultimii ani ai crizei europene”. Problema, ca de obicei, este că "nivelul la care este luată decizia”, Consiliul European şi Eurogrupul, “nu este niciodată cel unde are loc o alegere democratică” – ca în parlamentele naţionale. De altfel,
transparenţa în procesul decizional european este foarte slabă: nu există proces verbal la reuniunile Eurogrupului, al cărui ultim patron a fost ales de asemenea din cauza lipsei sale de locvacitate; apoi, şefii de guvern se pun de acord în mod bilateral la telefon, şi mai ales, nu există o adevărată dezbatere publică, dar există 17 în cele 17 perimetre naţionale.
Potrivit cotidianului economic, confuzia internă din sânul UE complică lucrurile şi cu un alt actor din acest dosar: Rusia, “care are 20-25 de miliarde de euro plasate în Cipru”.
Berlin este primul care vrea să impună Ciprului închiderea canalelor financiare cu Moscova. O negociere care ţine de miniştrii de Afaceri Externe şi nu de cei de Finanţe. Dar Europa nu are o politică externă comună, cu atât mai puţin la nivelul zonei euro. Rezultatul? Cipru va sfârşi prin a cere ajutor Moscovei. Ar putea chiar să depindă de Rusia până la punctul în care să părăsească zona euro [...] Se estimează că Cipru are timp până în iunie pentru a decide dacă se leagă de Moscova sau dacă intră în faliment.
