Alegeți o limbă
Este întotdeauna delicat să construieşti o politică durabilă în focul evenimentelor, ca reacţie la circumstanţe dramatice. După incidentele violente din Saint-Aignan [provocate de moartea unui tânăr rom ucis de un jandarm în noaptea din 16 - 17 iulie, după încercarea de a forţa un baraj rutier] cu zece zile în urmă, chiar trebuia organizată astăzi o reuniune privind "nomazii şi romii", la Palatul Elysée, justificând reflecţia prin "problemele ridicate de comportamentele câtorva" ? Această alegere a lui Nicolas Sarkozy a fost foarte criticată. Dar oare ce am fi citit sau auzit dacă şeful de stat sau guvernul său nu ar fi făcut nimic ? Acum întrebarea este numai ce politică va fi propusă. Şi vor trebui aşteptate rezultatele discuţiilor de azi pentru a-şi face o părere.
Oare această perioadă de reflecţie între anunţurile "fierbinţi" şi decizii, folosită în mod corespunzător, a permis de exemplu să clarifice amănuntele ce trebuie discutate ? De a distinge între fapte şi prejudecăţi despre romi ? De a fi de asemenea mai precişi : de cine vorbim şi cine va fi afectat de deciziile luate ? Nomazii, grupaţi în această categorie administrativă, pentru a evita numirea etnică de francez de origine romă, sau romii veniţi mai ales din Europa de Est în ultimii ani ? Întrebările ridicate de unii şi alţii nu sunt de loc aceleaşi. Şi nici aspiraţiile lor. Un răspuns unic, naţional, ar fi probabil inadecvat. A expulza din bidonvil în bidonvil romi veniţi din altă parte, care în ţara lor de origine erau sedentari şi a împiedica deplasarea nomazilor francezi făcând din ce în ce mai dificil, prin reglementări urbanistice restrictive, nomadismul sezonier, nu favorizează probabil prea mult progresele.
Experienţa îndelungată de discriminare şi stigmatizare a romilor în Europa impune o politică de dialog. Aceasta are o condiţie prealabilă. Trebuie ca fiecare să-şi asume responsabilitatea : respectul faţă de lege pentru unii, aplicarea legii (inclusiv Legea Besson privind ariile de găzduire) pentru ceilalţi. Apoi, încet şi sigur, va deveni poate posibil de a găsi răspunsuri satisfăcătoare la o întrebare care bântuie Europa cel puţin din secolul al treisprezecelea. După opt sute de ani de rătăciri pe această temă (şi multe drame), ar trebui să ştim să profităm de această oportunitate pentru a avansa.
Văzut din Bucureşti
România trebuie şi ea să facă un efort
Pe 26 iulie, Franţa a solicitat în mod oficial ca problema romilor să fie rezolvată la nivel european, evocând în acelaşi timp o suspendare a aderării României la spaţiul Schengen, prevăzută pentru ianuarie 2011. "Am deranjat Parisul. Ce am putea câştiga ?" se întreabă "România liberă" din Bucureşti. Spre deosebire de Italia, constată cotidianul, "Franţa a ales să pună România la punct folosind un instrument ‚european’ cât se poate de tăios: barieră la intrarea în spaţiul Schengen".
Totuşi, "responsabilitatea pentru starea de fapt şi pentru consecinţele ei viitoare aparţine, în primul rând, statului român, care, în loc să-şi rezolve problemele din bătătură, a ales, de 20 de ani, cea mai simplă şi cinică soluţie: să le exporte". România Liberă aminteşte că ONG-urile nu şi-au îndeplinit promisiunea de a lucra pentru a favoriza apariţia unei elite intelectuale rome, că Agenţia Naţională pentru Romi a servit de "poligon de trageri pentru pentru armatele de interese politice", că "reţele mafiote specializate în diversele forme ale traficului de persoane acţionează tot mai eficient în Occident" şi că liderii lor "sunt de neatins şi încasează liniştiţi zecile de milioane de euro produse subteran în Franţa, Marea Britanie, Spania, Italia şi alte state din Vest".
"Acest duş rece ne-ar putea prinde chiar bine", consideră deci ziarul. Dar "dacă îl vom ignora şi dacă ameninţarea secretarului pentru Afaceri Europene de la Paris se va concretiza, vom putea mulţumi conducerilor care s-au succedat la Bucureşti pentru înfăptuirea celei mai ‚populare’ forme de izolare a României pe plan internaţional".
