Serenissima e pe moarte

În fiecare an, sute de locuitori fug din Veneţia, abandonând-o multinaţionalelor şi neguţătorilor de artă, transformând-o în oraş-fantomă. Tentativele pentru a reanima economia acesteia se lovesc de lipsa de fonduri publice şi de fatalismul celor care au mai rămas pe loc.

Publicat pe 12 aprilie 2012 la 10:26

Potrivit fostului primar Massimo Cacciari, Veneţia are două probleme : contesele care se agită să salveze oraşul şi caracterul localnicilor. “Veneţia este pe moarte!”, se plâng contesele şi veneţienii. În realitate, Veneţia este deja moartă, ca oraş. Dar a înviat ca vitrină.

De fapt, Veneţia nu este deloc tristă, nici măcar melancolică. Ba chiar, nu a mai fost niciodată atât de frumoasă, atât de vie. Niciodată nu a mai primit atâtea fonduri provenind din nordul-vestul Italiei, din Milano, din Europa sau din America. Însă fonduri private. Din partea comercianţilor, nu din partea artiştilor. S-au înmulţit fundaţiile de restaurare.

Cazul cel mai elocvent este cel al omului de afaceri francez François Pinault, care a achiziţionat o părticică din Veneţia – fermecătorul Palat al Dogilor – pentru expunerea artiştilor acestei colecţii şi vinderea operelor de artă la propria casă de licitaţii. Acum, polemicile au început în legătură cu Casa breslei negustorilor germani (Fontego dei Tedeschi), cumpărată de compania Benetton, pe care cunoscutul architect olandez Rem Koolhaas a proiectat o controversată terasă cu vedere spre Podul Rialto. Este adevărat şi faptul că în zona din spatele Palatului Dogilor şi Punţii Suspinelor nu mai pusese nimeni piciorul de câteva decenii.

Veneţia, animal al nopţii?

Noaptea, Veneţia redevine ea însăşi. Adică un oraş fără locuitori, la fel ca alte centre istorice. Dar aici, fiind înconjuraţi de frumuseţe, spectacolul obloanelor trase este mai trist, al luminilor stinse, al tăcerii, în contextul în care fluxul navetiştilor şi turiştilor săraci se îndreaptă spre zonele construite pe pământ stabil. Rămân active locurile unde se adună studenţii: campusul Santa Margherita, zona San Giacomo dell’Orio, Piaţa Rialto. Localnicii au făcut reclamaţii, iar Primăria a decis închiderea localurilor din aceste zone la miezul nopţii.

Newsletter în limba română

“Nu vă puteţi imagina ce am găsit în spatele Palatului Dogilor! Şobolani. Angajaţi care nu aveau căi de acces facile. În turnul care are privelişte spre Piaţa San Marco, poate în cel mai frumos loc din lume, era un apartament ocupat în mod abuziv”, afirmă fostul primar Massimo Cacciari. În ziua în care trebuiau să înceapă lucrările, am descoperit un depozit de lemne. Am dat ordin să le taie. Mi-au răspuns că nu se poate pentru că trebuie chemate autorităţile responsabile de conservare. Am dat telefon să vină să le ia. Mi-au spus că nu se poate pentru că sunt resturile unei foste mansarde. În acel moment, am început să urlu. O scenă isterică. M-am enervat”, declară fostul primar.

Aceeaşi situaţie este şi în Piaţa Roma, unde va fi construit noul Palat al Justiţiei, costurile ajungând deja de trei ori mai mari decât estimările iniţiale. “Terenurile sunt poluate. Lucrările sunt întârziate. Tot felul de întâmplări, inclusiv aceasta: erau pe punctul de a începe lucrările, când se anunţă o descoperire senzaţională – cutii pline cu oase de animale. Le spun că acest lucru este cunoscut: până la sfârşitul anilor 1800 acolo erau abatoare. Mi se spune că situaţia este interesantă, că se poate reconstrui întregul lanţ alimentar care exista în Veneţia în secolul 19. Merg să îmi arate oase de capră, de viţel, de cal. Am început din nou să urlu. O altă scenă de isterie. M-am înfuriat: Dacă nu încep rapid lucrările, iau o bâtă şi distrug oasele unul câte unul!", spune fostul primar.

Localnicii, veşnic cârcotaşi

Massimo Cacciari nu mai suportă “nemulţumirile nesincere” despre Veneţia, criticile formulate în “cafenelele mizere” de către un popor obişnuit să comenteze faţă de orice. El reaminteşte realizările din ultimii 20 de ani: noul cartier Arsenale şi Centrul de studii Thetis, restaurarea Teatrului Phoenix, restaurarea clădirii Ca' Giustinian, sediul Bienalei de Artă Contemporană de la Veneţia.

Problema este că Primăria nu mai are nici măcar un euro. Încep să se epuizeze cele două surse istorice de bani: legea specială şi cazinoul. Acum statul oferă mai puţine fonduri şi toate sunt alocate proiectului MOSE (Modulul electromecanic experimental), cel mai mare sistem hidraulic din lume, care are rolul protejării Veneţiei de creşterea nivelului apei; proiectul a înghiţit deja cinci miliarde de euro, iar lucrările vor mai dura încă doi ani.

Cealaltă sursă de bani a Primăriei este cazinoul, unde, într-o vreme, se adunau lucrătorii căilor ferate şi unde acum vin chinezii pentru a se juca la aparatele electronice. Pe fondul crizei şi al concurenţei cu jocurile online, profitul a scăzut de la 200 de milioane de euro pe an la 145 de milioane. O sută de milioane sunt plătite anual pentru costurile de întreţinere ale Primăriei şi instituţiilor publice, astfel că bugetul s-a diminuat drastic.

Să vezi Veneţia, şi să pleci la Mestre

Principalele probleme cu care se confruntă Veneţia sunt diminuarea numărului de locuitori în centrul istoric şi destinul celei mai mari zone industriale din Europa, Marghera. Conform datelor actuale, în Veneţia au mai rămas 58 855 de locuitori. Oamenii nu mai vor să trăiască în Veneţia, şi nu doar pentru că preţurile apartamentelor situate la etaje superioare sunt foarte mari, iar cele pline de igrasie, la nivelul apei, sau cele de la ultimul etaj nu sunt cumpărate de nimeni. Veneţienii doresc şi ei, la fel ca noi toţi, să aibă maşini parcate lângă case. În Veneţia sunt aproximativ 6 000 de apartamente, multe fiind închiriate. Clasa mijlocie lipseşte din peisajul social veneţian.

Locuitorii Veneţiei au început să se mute în localitatea vecină, Mestre, situată pe continent. Mestre era, cel puţin până de curând, cel mai urât oraş din Italia. Acum s-a luat decizia ca Piaţa Ferretto să devină zonă pietonală, au fost plantaţi copaci la periferie, groapa de deşeuri din zona San Giuliano a fost desfiinţată şi a fost construit un parc, a fost implementată o reţea Internet cu bandă largă şi există proiectul muzeului viitorului, M9. Pierre Cardin, care de fapt avea numele real Pietro Cardin şi s-a născut la Sant'Andrea di Barbarana (Treviso), intenţiona să construiască în zona industrială Marghera un "Turn al Luminii", o clădire de 1,5 miliarde de euro şi 254 de etaje, pentru a fi sediul universităţii modei. Primarul nu a spus nu.

Veneţia rămâne o destinaţie privilegiată pentru petrecerea lunii de miere. Pentru unii, Piaţa San Marco este cel mai frumos loc din lume. În acest sens, este suficient să admirăm cupola cu scena Genezei, naşterea alfabetului, când Dumnezeu aşează mâna lui Adam pe capul leului, pentru a indica superioritatea omului asupra animalelor; acelaşi leu care în mozaicul alăturat coboară din arca lui Noe şi, după ce stătuse luni întregi în cuşcă, îşi întinde picioarele şi începe să alerge. La fel trebuie să se întâmple şi cu Veneţia: trebuie să reînceapă să alerge, indiferent de greutatea sarcinilor pe care le are, să păstreze frumuseţea pe care o are şi să o ajute să renască în jurul unui oraş.

Categorii
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect