Știri Criza din zona euro

Sfârşitul Europei “prosteşti”

Bruxelles dă în sfârşit dovadă de bun simţ acordând Madridului şi Parisului un mai mare răgaz pentru asanarea cheltuielilor lor publice. O atitudine în contrast cu rigiditatea pe care o afişa până acum, şi care ducea la un joc de de-a Popa Prostu' cu statele cele mai uşuratice.

Publicat pe 6 mai 2013 la 15:39

Europenii au ajuns oare în sfârşit să parieze pe inteligenţă şi încredere reciprocă? Aceasta este speranţa suscitată de Comisia Europeană. Spre surprinderea generală, aceasta a decis să acorde un răgaz de doi ani Franţei pentru reducerea deficitului ei bugetar sub pragul de 3% din produsul intern brut. Acest obiectiv va trebui să fie atins nu în 2013 sau 2014, ci în 2015.

Înainte de acest anunţ, Paris spera, mai modest, o amânare de un an, după ce a fost incapabil să respecte angajamentul luat de Nicolas Sarkozy şi confirmat de François Hollande. Dar comisarul pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn, a decis altfel.

Perioada "prostească"

Considerând că eforturile necesare pentru a menţine obiectivul de 3% pentru anul viitor ar fi prea importante ca să mai fie credibile, acesta a amânat scadenţa până în 2015, pentru a nu omorî în faşă orice speranţă de redresare.

În schimb, el a cerut guvernului francez să-şi înteţească eforturile de reforme şi de reduceri ale cheltuielilor publice. Comisia şi statele europene ies astfel în sfârşit din psihodrama care a zădărnicit guvernanţa economică a Uniunii monetare şi a împins moneda euro pe margine de prăpastie.

Newsletter în limba română

A fost, mai întâi, perioada "prostească", termen folosit de către fostul preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, cu privire la Pactul de stabilitate. Pentru a-şi consolida puterea, Bruxelles aplica reguli contabile în timp ce, deja din 2003, statele - Franţa şi Germania - începeau să le ocolească.

În mod inteligent în cazul lui Gerhard Schröder, care a profitat de acest timp câştigat pentru a reforma Germania; în mod dezinvolt în cazul lui Jacques Chirac, care a profitat pentru a nu face nimic.

Vremea minciunilor

Anii de criză au pus în cui regulile, şi apoi a venit vremea minciunilor acceptate a priori de unii şi de alţii: toţi au făcut promisiuni ştiind pertinent că nu le puteau îndeplini. Astfel, Comisia şi François Hollande au pretins timp de luni de zile că Franţa va coborî din nou în 2013 sub pragul de 3%. Comisia îşi salva onoarea iar Parisul se putea pretinde elev bun.

Acest mic joc a devenit neverosimil într-o vreme în care Europa se află cuprinsă într-o dispută de doctrină. Partizanii pilotajului de conjunctură (Franţa, FMI) se împotrivesc pilotajului rigorii (Germania, Comisia).

Cei dintâi pledează că planurile de austeritate cumulate accentuează recesiunea, dar nu-i conving pe ceilalţi. Învăţaţi de experienţă, aceştia consideră că cei dintâi caută doar o scuză inteligentă pentru a lăsa pe mai târziu eforturile necesare.

Rezultatul disputei este iminenţa pericolului recesiunii şi al lipsei de reforme. Renunţând la obsesia cifrei de 3%, Comisia a decis să iasă din joc limitându-şi pierderile printr-un compromis. Ea ia astfel o decizie economic înţeleaptă şi politic abilă.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect