Spectrul Moscovei bântuie alegerile

În primul tur al alegerilor prezidenţiale, din 17 ianuarie, se vor înfrunta câmpul pro-rus al candidatului post comunist Viktor Ianukovici şi cel pro-occidental, condus de preşedintele în exerciţiu, Viktor Iuscenko şi primul său ministru, Iulia Timosenko. La cinci ani de la "Revoluţia portocalie", raporturile cu Moscova, principal vecin şi furnizor de gaz al Kievului, cântăresc încă enorm în acest scrutin.

Publicat pe 15 ianuarie 2010 la 18:00
Kiev, 14 ianuarie 2010. Un afiş al candidatului pro-rus Viktor Ianukovici. (AFP)

În august 2009, în timpul unei intervenţii video difuzate pe blogul său, Dmitri Medvedev se adresa poporului său ... dar şi vecinilor ucrainieni: "Relaţiile noastre bilaterale cu Ucraina nu au fost niciodată atât de rele. Oficialii de la Kiev poartă o politică deschis anti-rusă, aceasta începând de la atacul militar în Oseţia de Sud, lansat de Dl. Saakachvili, unde armatele ucrainiene au fost utilizate pentru a ucide civili şi militari ruşi". Atacul îl vizează explicit pe preşedintele ucrainian Viktor Iuscenko, vinovat de a-l fi susţinut pe omologul său georgian, Mikhail Saakaşvili în timpul conflictului dintre Rusia şi Georgia, în august 2008.

Puterea rusă poate deci să lovească fără ruşine în Dl.Iuscenko, nimeni nu se mai emoţionează în Vest: speranţă a europenilor ca şi o parte a ucrainienilor în 2004, acesta a devenit un paria al politicii ucrainiene, vinovat în acelaşi timp de a fi trădat Estul ca şi de a fi eşuat în încercarea de seduce Vestul. Într-un asemenea fel încât, candidat la alegerile prezidenţiale din 17 ianuarie, se regăseşte fără bani şi fără sprijin pentru a-şi face campanie, şi deci cu foarte puţine şanse de a fi reales.

Din 1997 Rusia şi Ucraina funcţionează pe baza unui Big Treaty. Un amestec de acorduri bilaterale care acoperă toate domeniile posibile (energetic, economic, militar, cultural, umanitar, etc...). Dar cele două ţări au şi separat propriile lor obiective politice, adeseori în dezacord cu spiritul tratatului pe care l-au semnat. Moscova, de exemplu, de la venirea la putere a lui Vladimir Putin are ca obiectiv principal dezvoltarea influenţei sale în ţările postsovietice, şi mai ales în Ucraina. Îmbătat de victoria sa din 2004, Iuscenko nu a încetat să irite Moscova, punând adeseori în cauză această paradigmă şi atacând subiecte care deranjează.

Adeziunea la NATO crează probleme

Cel mai serios dintre ele este adeziunea Ucrainei la NATO. Integrarea în Alianţa militară atlantistă este totuşi de mai mulţi ani de zile în meniul politicii externe a ţării, fără ca acest aspect să supere Moscova peste măsură. Încăpăţânarea lui Iuscenko de a critica Moscova ca şi raporturile sale calde cu Statele Unite au dus la o îngheţare a raporturilor cu autorităţile ruse, care au făcut din această adeziune la NATO un punct fără întoarcere.

Mai rămâne gazul, subiect major de preocupare pentru europeni şi coloană vertebrală a conflictelor recurente care opun Kievul, Moscovei. Crizele din 2006 şi 2008 care s-au soldat cu întreruperea livrărilor spre Europa, au vulnerabilizat sistemul ucrainian mai mult ca niciodată. Căci mişcarea este foarte clară: slăbirea Ucrainei pentru a-i confisca sistemul de tranzit, de altfel singura sa aurmă strategică.

Războiul memoriei

Mult subestimat de către Occidentali, "războiul memoriei" a participat şi el la degradarea relaţiilor dintre cele două ţări. Dl. Iuscenko s-a bătut pentru formarea unei identităţi ucrainiene, sprijinindu-se pe revalorizarea limbii naţionale, a culturii, dar mai ales pe constituirea unei istorii proprii poporului său, distincte de cele ale altor naţiuni din lumea slavă. Bătălia pentru recunoştiinţa internaţională a foametei din 1932-1933, Holodomor, este din acest punct de vedere exemplară. Pentru preşedinţie, milioanele de ţărani morţi de foame la începutul secolului au fost victimele unui genocid orchestrat de Josef Stalin. Pentru ruşi, operaţiunea constituie în schimb o tentativă de rescriere a unei pagini de istorie comună.

Putem deci să ne aşteptăm la o schimbare după alegerile prezidenţiale? Candidaţii amestecă toate cărţile, complicând după bunul plac clivajul între pro-ruşi şi pro-oocidentali, veritabil vârf de lance al "revoluţiei portocalii" din 2004. Dl. Viktor Ianukovici, deocamdată în fruntea sondajelor, era marele învins al scrutinului precedent. El caută de această dată să meargă dincolo de electoratul său tradiţional, rusofon şi bazat mai degrabă în estul ţării. Trebuie să spargă pentru aceasta imaginea pe care o are astăzi, de marionetă în slujba Moscovei. Ianukovici nu are nimic dintr-un ideolog. Pentru nenumăraţi experţi, candidatul are o margine de mişcare redusă, politica sa vizavi de Rusia fiind influenţată de motivaţiile contradictorii ale sponsorilor săi, suspendată de rivalităţile interne din sânul formaţiei sale politice, Partidul regiunilor.

Iulia Timosenko, o egerie apusă?

Principala sa adversară, actualul Prim ministru Iulia Timosenko, joacă şi ea pe mai multe planuri, departe de poziţiile sale originale în ceea ce priveşte politica externă, rezumate de altfel în articolul "A păstra Rusia la distanţă", publicat de Foreign Affairs. Fosta icoană a "revoluţiei portocalii" ştie că, pentru a câştiga, are nevoie de ajutorul Moscovei. Tacticiană fină, ea oscilează între două extreme: "Ianukovici are cu mult mai multă libertate semantică decât ea, analizează Tessier-Stail: baza electorală a lui Timosenko este mai degrabă în Vest şi în centru decât în Est. Ea nu poate deci ţine discursuri despre Rusia prietenă; ea poate doar să vorbească de o Rusie parteneră. Şi aceasta chiar dacă duce o politică pro-rusă".

Repoziţionând direcţia spre Est, favoriţii nu fac decât să urmeze o mişcare globală, care intenţionează să redea Rusiei rolul de lider în spaţiul ex-sovietic. "Franţa, Germania, Italia, Statele Unite, toţi recunosc de acum înainte importanţa Rusiei, crede Zlemko. Iar politica noastră externă nu este izolată de problematica globală. Mai ales clasa politică ucrainiană nu îşi mai face iluzii despre integrarea rapidă în UE, aceasta din urmă pierzându-şi răbdarea în absenţa reformelor în ţară".

Văzut din Polonia

Ianukovici riscă să câştige împotriva "frumoasei Iulia"

Toată lumea ştie deja, subliniază cotidianul Polska, doar doi candidaţi mai pot astăzi să pretindă la câştig în alegerile prezidenţiale din Ucraina (primul tur duminică 17 ianuarie). In întârziere faţă de rivalul său în sondaje, "frumoasa Iulia" (cum a poreclit-o presa din Ucraina) îşi joacă ultima şansă încercând să convingă indecişii. Ea s-a angajat ieri să facă totul pentru ca Ucraina să intre în Uniunea Europeană. Ea a mai promis înlăturarea oligarhilor de la putere. Potrivit lui Susan Stewart, corespondentă a European Voice la Kiev, dezvoltarea ţării este paralizată de elitele politice şi din lumea afacerilor, care torpilează toate reformele pentru a-şi proteja afacerile personale. Ucraina este într-un punct mort din 1991 şi de la dispariţia Uniunii Sovietice.

"După Revoluţia portocalie din 2004, oamenii şi-au pierdut repede încrederea în clasa politică, ceea ce va face dificilă în următorii ani sprijinirea reformelor", subliniază Stewart. Specialiştii centrului de studii orientale din Varşovia consideră că va trebui să asteptăm probabil turul doi, prevăzut în 7 februarie, pentru ca un câştigător să fie desemnat. Atitudinea Rusiei este fără îndoială cea mai bună dovadă a dificultăţii de a prezice un rezultat, deoarece Moscova nu s-a pronunţat clar în favoarea vreunui candidat. "Kremlin, deocamdată, s-ar mulţumi cu amândoi", precizează Tadeusz A. Olszanski în raportul său pentru Centrul de studii orientale. Dar astăzi, cu 33 % din intenţiile de vot, Ianukovici pare a fi mai aproape decât "frumoasa Iulia", care nu poate miza decât pe 19 %.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect