"Atention! You are leaving the European Sector. Ce mişcări dinspre Chişinău şi Tiraspol au trezit temerile faţă de un nou conflict deschis pe Nistru". Într-un mare reportaj publicat de Foreign Policy România, jurnalistul moldavo-român Nicolae Ţibrigan încearcă să ofere răspunsuri unor întrebări relativ retorice: "Cu ce poate afecta securitatea României (dar şi a Europei?) o regiune secesionistă şi nerecunoscută de nimeni, unde populaţia stă la coadă pe la ambasade ca să obţină paşapoarte ruseşti, ucrainene, bulgare şi chiar româneşti?"
Pentru autor, "gazoductele ruseşti care ajung în România şi Bulgaria trec prin Transnistria, acolo fiind administrate de Tiraspoltransgaz, o companie controlată neoficial de Gazprom", pot fi un eventual motiv. "Dar, cel mai important, în Transnistria se află cel mai mare depozit de armament convenţional din Europa de Est, la Colbasna, ceea ce îngrijorează Chişinăul şi OSCE, inclusiv pentru că există riscul traficului de armament şi de degradare a echipamentelor stocate". Pentru el, totuşi, cheia este atractivitatea pe care o apropiere serioasă a Moldovei de UE, aşa cum este preconizată la summitul de la Vilnius, din 28-29 noiembrie, o poate reprezenta:
la Chişinău se vorbeşte despre soluţionarea conflictului transnistrean în contextul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova. În dreapta Nistrului se crede că acest obiectiv ideal, şi drumul până acolo, ar trebui să genereze în raioanele din stânga râului o atractivitate sporită faţă de Chişinău. Despre ce atractivitate putem vorbi?