Viitorul Europei

“Unde merge Belgia merge şi Europa”

Publicat pe 17 iulie 2014 la 14:45

“Dacă vreţi să ştiţi cum va arăta Europa peste circa cinci ani, ar trebui să vedeţi situaţia actuală din Belgia”, scrie fostul eurodeputat belgian Derk Jan Eppink în De Volkskrant. Atât în cazul Europei, cât şi în cel al Belgiei, “avem de-a face cu şantiere de construcţii pentru refacerea acoperişurilor clădirilor în scopul ascunderii unor probleme la fundaţii”; în ambele cazuri rezultatele alegerilor din 25 mai au fost similare (în Belgia au avut loc alegeri generale în acelaşi timp cu scrutinul europarlamentar) şi există aceeaşi problemă fundamentală: decalajul dintre nord şi sud.

Formarea unui guvern în Belgia nu este niciodată uşoară (după alegerile din 2010, eforturile în acest sens au durat 541 de zile), dar de această dată ar putea fi chiar mai dificil: alegătorii din Flandra au votat cu partidul naţionalist N-VA, iar în Valonia s-au orientat “spre stânga: Partidul Socialist, aflat la guvernare, a pierdut multe voturi în favoarea Partidului Comunist. Flamanzii au votat preponderent cu partide de dreapta, în timp ce valonii, cu stânga”. Eppink se întreabă dacă va fi posibilă formarea unui guvern federal belgian după aceste rezultate.

Alegerile pentru Parlamentul European relevă o situaţie similară: “În ţările europene din zona Mediteranei a câştigat stânga, în nord au câştigat partidele de dreapta”. Eppink crede că aceste rezultate vor complica distribuirea funcţiilor de conducere la nivel european: “Uniunea Europeană se îndreaptă spre o conferinţă interguvernamentală pentru modificări instituţionale de genul celor din Belgia”.

Eppink apreciază că principala problemă, atât în UE, cât şi în Belgia, are legătură cu sistemul dezvoltării socio-economice. În ambele cazuri, există problema decalajului dintre nord şi sud. “Nordul consideră că sudul ar trebui să accelereze reformele structurale, în timp ce sudul consideră că cei din nord sunt egoişti şi antisociali. Această situaţie a generat polarizare în Belgia câteva decenii, iar efectele au apărut şi la nivelul UE”.
Politicienii europeni şi belgieni se pot ascunde “în spatele propriei Linii Maginot pentru a se apăra de răul din exterior”, aşa cum formaţiunea naţionalistă N-VA a fost ţinută în afara Guvernului federal belgian de celelalte partide, dar acest lucru pare să aibă efect opus: Bart De Wever, liderul N-VA (Noua Alianţă Flamandă), a fost câştigătorul ultimelor alageri generale. La fel s-a întâmplat în Parlamentul European: în anul 2009, aproximativ o cincime dintre membri erau eurosceptici, dar “grupurile politice majoritare au ignorat criticile”. Acum, o treime dintre membrii PE au opinii care variază între “criticarea şi opoziţia extremă faţă de UE”.

Eppink recomandă Uniunii Europene să analizeze mai atent situaţia din Belgia:

unde merge Belgia merge şi Europa. Dacă UE va continua să aibă parcursul Belgiei, consecinţele vor fi globale. Ar fi util ca politicienii europeni să analizeze formarea guvernului belgian, deşi aparent pare nesemnificativă.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect