Cartierul turc din Skopje, Macedonia (Foto: Ranopamas)

Calea otomană spre Europa

Cinci secole de dominare turcă au influenţat profund cultura, gastronomia, limba şi chiar şi gesturile din ţările balcanice. Până la punctul de a le influenţa atitudinea faţă de Uniunea Europeană şi ritmul lor de integrare.

Publicat pe 8 februarie 2010 la 16:25
Cartierul turc din Skopje, Macedonia (Foto: Ranopamas)

Când vine vorba de definirea influenţei trecutului şi moştenirii otomane în compoziţia identităţii contemporane ale popoarelor noastre, oamenii noştri de ştiinţă trec sub tăcere elemente esenţiale. Aproape toate popoarele balcanice minimizează această influenţă, deşi este omniprezentă. Maria Todorova, autoarea cărţii Imagining the Balkans (Imaginând Balcanii, Oxford Press Libri, 1997 – ne tradusă încă în limba română) a produs agitaţie când a acuzat alţi istorici şi sociologi oficiali din statele balcanice de a ascunde adevărul despre trecutul lor otoman şi asupra moştenirii acestuia, percepute cu dispreţ sau cu negativitate [în Bulgaria, de unde este originară Todorova, istoria oficială nu tolerează decât expresia de "jugul turcesc" pentru a descrie această perioadă]. Ea merge şi mai departe şi ne învaţă că nu trebuie să mai studiem "moştenirea otomană în Balcani", ci "Balcanii ca moştenire otomană". Ca punct de plecare, ea propune originea însăşi a cuvântului "Balkan" : munte împădurit, în turceşte.

Acest patrimoniu este evident la toate nivelurile societăţii. În politică, de exemplu, se traduce prin căutarea exclusiv extra-instituţională de soluţii la probleme (pazarlik = pazarlâc, târguială, negoţ). De asemenea prin lipsa de elită culturală autohtonă : în toate regiunile Imperiului Otoman, elitele erau compuse în principal din intelectuali educaţi în străinătate, o situaţie care nu s-a schimbat atât de mult de la obţinerea independenţei diferitelor naţiuni. Lipsa de burghezie şi aristocraţie locală, precum şi industrializarea ratată din perioada otomană se numără printre motivele slăbiciunii economice a ţărilor din Balcani, care au luat totuşi direcţii diferite în secolul al XX-lea.

Trufandale otomane

Perioada otomană a lăsat de asemenea urme considerabile în obiceiurile şi gesturile de zi cu zi care sunt caracteristicile inevitabile ale codului nostru cultural. Dacă uităm turcismele [cuvintele de origine turcă] de care sunt pline discuţiile noastre, discursul non-verbal al tuturor "post-otomanilor" este uimitor pentru occidentali. Unele gesturi abrupte bine definite, faptul de a scuipa pentru a-şi arăta dezamăgirea sau indignarea (totul apăsat de un "yazik" furtunos - "nenorocire") sau de a se apăsa pe un genunchi pentru a-şi arăta seriozitatea sunt gesturi comunicative mult mai uşor de înţeles pentru un oriental decât pentru un occidental. Gastronomia este un alt domeniu al vieţii cotidiane care nu duce lipsă de influenţe turceşti : sarmalele (frunze de viţă de vie sau de varză umplute), musaca, tourlitava (ghiveci) şi borek (pateu) sunt mai ales specialităţi orientale. Bem cafea turcească şi ne plac prăjiturile numite baklava, touloumba şi boza - baclavale, trigoane, sarailie -, aceste celebre delicatese orientale.

Newsletter în limba română

Fără a uita de kafeana (kahvehane =cafenea, cârciumă), instituţia unde se creează opinia publică, la oraş sau la ţară, şi care, deşi este similară cu barurile şi restaurantele, va rămâne întotdeauna kafeana, pentru că nu are omonim în lumea occidentală. O introspecţie extinsă ne dau alte exemple: patriarhatul, corupţia, dependenţa justiţiei de politicieni şi de persoane influente, afacerile "la negru" şi târguielile sunt elemente inseparabile de cultura otomană. Cele cinci secole şi jumătate de autoritate şi, mai general, de prezenţă turcească au lăsat rădăcini adânci în culturile noastre. Acest context otoman este principalul motiv pentru care trecerea ţărilor noastre la modelul liberal occidental este atât de dificilă ( "diferit" ar fi un cuvânt mai bun). Acesta este, de asemenea, motivul pentru care, într-un moment în care noi toţi utilizăm Internet şi considerăm engleza ca o a două limbă uzuală, discuţiile se învârtesc în continuare în jurul construcţiei de noi biserici şi moschei.

Bulgaria / Turcia

Sofia şi Ankara se privesc cu antipatie

Vizita, la începutul lunii februarie, a noului prim-ministru al Bulgariei, Boyko Borissov, în Turcia, a fost în mare măsură destinată pentru a marca diferenţa faţă de predecesorii săi, analizează cotidianul de largă circulaţie 24 Chasa din Sofia. În iulie 2009, guvernul de centru-dreapta al lui Borissov a înlocuit o coaliţie tripartită, condusă de Partidul Socialist, în care partidul minorităţii turceşti din Bulgaria, DPS, era puternic reprezentat. "Mesajul lui Borisov spre Ankara a fost că de acum înainte nu mai trebuie să se bazeze pe DPS în relaţiile bilaterale", continuă ziarul. Ceea ce înseamnă de facto o răcire, sau cel puţin o nouă definire a relaţiilor dintre cele două ţări. Singurele documente semnate la Ankara nu privesc de altfel decât tranzitul de hidrocarburi. Multe dintre aspectele dificile rămân nerezolvate, cum ar fi problema plăţii pensiilor multor bulgari de origine musulmană care au fugit de regimul comunist în Turcia. De partea bulgară, pentru sprijinul acordat candidaturii Turciei la Uniunea Europeană, Sofia a pus condiţia rezolvării numeroaselor litigii mai vechi: unele datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect