Alegeți o limbă
Ce efect va avea încetinirea demografică asupra viitorului Europei ? Multe centre de cercetare se întreabă de mult timp acest lucru. Rata natalităţii continuă să scadă în numeroase ţări. Odată cu criza, fluxurile migratorii au scăzut de asemenea şi nu mai par suficiente pentru a inversa această tendinţă. Principala teamă, mai ales pentru liderii politici, este că o entitate precum Europa, cu doar o jumătate de miliard de locuitori, poate să dispară în termeni de influenţă globală faţă de uriaşi precum China sau India, ale căror populaţii depăşeşc fiecare miliardul.
Populaţia este, evident, importantă: un preşedinte care reprezintă un miliard de cetăţeni nu are aceeaşi pondere ca cel care reprezintă numai un mic număr, de exemplu, pentru populaţiile numeroase alimentează pieţele şi consumul, atrage investiţii, etc. Dar este la fel de evident că numărul nu poate constitui în sine o putere, nici politică, nici economică. Structura demografică a unei ţări - ca şi structura sa economică şi socială - nu este determinată doar de număr, problema este de asemenea calitativă. Din acest punct de vedere, nu declinul demografic ar fi îngrijorător în sine, ci îmbătrânirea progresivă a populaţiei. Marea putere a Indiei nu se află numai în cei 1,1 miliarde de oameni ai săi, ci în faptul că 50% din această populaţie are sub 25 de ani, iar 65% sub 35 de ani. În China, vârsta medie este de 34 de ani. Comparativ, vârsta medie în Italia este de 43 de ani, 44 ani în Germania, iar în Franţa, una dintre cele mai "tinere" din Europa, 40 de ani.
Tinerii, valori care nu se ignoră
Îmbătrânirea populaţiei europene nu numai că are, aşa cum se aminteşte atât de des şi pe bună dreptate, consecinţe grave asupra sistemului de pensii şi cheltuielilor sociale. Ci are de asemenea, consecinţe grele asupra productivităţii, capacităţii de inovare şi producţiei unei ţări. Şi nu reflectăm suficient la aceste teme. Desigur, ne întrebăm ce înseamnă a avea atât de multe persoane în vârstă, dar mult mai puţin ceea ce înseamnă a avea puţini tineri. A avea o populaţie tânără înseamnă a avea o forţă de muncă activă, cu pregătire şi competenţe proaspete, recente. Un tânăr de 25 ani cu o diplomă nouă va şti să folosească toate noile tehnologii, în timp ce o persoană de 45 sau 50 de ani, în cel mai bun caz îşi va fi obţinut diploma cu mai mult de 20 de ani în urmă, probabil bătându-şi memoriul sau teza de doctorat pe o maşină de scris. Un tânăr de mai puţin de treizeci de ani munceşte în general mai multe ore pentru un salariu care nu este încă umflat de ani de vechime şi carieră.
Cu alte cuvinte, produce mai mult la costuri mai mici, are o dorinţă mai mare de a se afirma, de a învăţa, şi în general ajută sistemul să se mişte mai repede, să producă şi să inoveze la ritmuri mai susţinute şi la costuri mai reduse. Este şi mai valabil în economiile cele mai dinamice, unde "investiţiile" în termeni de educaţie şi forţă de muncă sunt cele mai profitabile. Într-o Europă unde clasa de mijloc a explodat cu mai multe decenii în urmă, şi unde familiile sunt din ce în ce mai mult construite în jurul unui singur copil, noua generaţie tinde să fie mai protejată decât cea a tinerilor chinezi sau indieni şi mai puţin motivată să se angajeze în concurenţă. Mai ales că tinerii europeni se confruntă cu economii a căror creştere este mult mai lentă şi în care perspectivele de ascensiune şi de creştere atât economice cât şi sociale sunt comparativ foarte modeste. La aceste aspecte trebuie ca Europa să se gândească.
Un context social mai fluid şi mai atractiv
Prezenţa, energia, precum şi posibilităţile de creştere pentru noile generaţii, iată ceea ce face cu adevărat o diferenţă pentru viitorul şi influenţa globală a unei ţări. Tinerii joacă un rol vital nu numai în ceea ce priveşte inovaţiile tehnologice, dar şi dinamismul cultural şi marile tendinţe globale. De altfel noile frontiere ale artei, ştiinţei şi culturii de masă sunt lărgite cel mai adeseori de tineri artişti rebeli, tineri absolvenţi şi, în general, mai mult de noile generaţii dornice de a se afirma decât de oameni la cincizeci şi şaizeci de ani cu o lungă şi puternică experienţă.
Problema demografică în Europa este într-adevăr o problemă care trebuie examinată fără întârziere. Dar, înainte de a ne întreba cum să creştem numărul de europeni, în speranţa un pic naivă că mărind ponderea demografică se poate menţine ponderea politică globală, Europa ar trebui să se concentreze asupra dezvoltării unui context economic şi social mai fluid, mai dinamic şi mai atractiv pentru tinerii din lumea întreagă, cu mai puţină birocraţie, mai puţin patrimoniu, şi mai ales mai multe stimulente pentru activităţi productive, pentru inovare şi crearea de întreprinderi. Pe scurt, să încerce să facă din Vechiul Continent o ţară pentru tineri, generator de influenţă socială şi culturală, ceea ce este o condiţie prealabilă pentru o adevărată influenţă globală.
Cifre
Mari disparităţi între ţări
Potrivit cifrelor publicate de Eurostat la sfârşitul lunii iulie, Le Monde depană un bilanţ contrastat al situaţiei în UE. Populaţia ei totală a depăşit un nou prag, cu 501 milioane de locuitori în 2010, fie 1,4 milioane mai mult decât anul trecut. Dar unele ţări (Lituania, Letonia, Bulgaria) şi-au pierdut mai mult de 3% din locuitori, în timp ce altele (Marea Britanie, Suedia, Belgia) au câştigat mai mult de 10%. Disparităţile sunt în principal rezultatul natalităţii, ridicată în nordul şi vestul Europei (Irlanda, Marea Britanie, Franţa), şi foarte scăzută în sud şi est (Germania, Bulgaria, Ungaria). Rata fertilităţii medie în UE este de numai 1,6 copii per femeie în 2008.
