Austria, un stat vizibil prosper, este unul dintre câştigătorii Europei: se mândreşte cu cea mai mică rată a şomajului de pe continent şi, în ciuda crizei financiare mondiale şi a turbulenţelor din zona euro, se străduieşte să-şi menţină creşterea economică, ataşată fiind de economia robustă a Germaniei. Şi profită în felul acesta nu numai de pe urma Uniunii Europene, ci, mai ales, de deschiderea ţărilor foste provincii habsburgice, după căderea Cortinei de Fier, în 1989.

Cu toate acestea, la alegerile din week-end-ul trecut, partidele care întruchipează populismul austriac de dreapta au reuşit, totuşi, să obţină mai mult de un sfert din voturi. Este ceva mai puţin decât în 2008, atunci când liderul de extremă dreapta Jörg Haider – care a murit la doar două săptămâni mai târziu într-un accident de maşină – a reuşit să se poziţioneze ca element important în coaliţia de guvernare; dar este totuşi semnificativ pentru starea de insatisfacţie a Europei.

Un vot tulburător

A fost un mesaj care a adus cu picioarele pe pământ guvernul pro-european. Cele două partide principale sunt partenere într-o coaliţie centristă care reuneşte stânga şi dreapta, şi care a guvernat în cea mai mare parte a timpului în ultimii 30 de ani. Deşi au reuşit să gestioneze criza economică din Europa cu o îndemânare incontestabilă, nu au obţinut încrederea alegătorilor şi au înregistrat, fiecare în parte, cel mai slab rezultat din 1945 încoace.

Cele două partide deţin în continuare majoritatea, cu 99 din cele 183 de locuri din Parlament, şi vor continua, probabil, “ mare coaliţie”. Dar performanţele obţinute de dreapta radicală, care are foarte puţine şanse să guverneze, i-au tulburat totuşi pe cei care se îngrijorează de xenofobia insulară a Austriei şi de trecutul ei sub conducerea nazistă. Alegătorii Partidului Libertăţii (FPÖ) au arătat că “nu au conştiinţa istoriei”, a declarat Georg Hoffmann-Ostenhof, un cronicar al revistei Profil.

Deşi rezultatul acesta a spus multe despre Austria, a deschis, de asemenea, şi un alt capitol în problemele Uniunii Europene. Peste tot în clubul celor 28 de state, alegătorii identifică organizaţia europeană cu o birocraţie distantă şi fără chip, situată la Bruxelles. Ei continuă să voteze pe plan local, chiar dacă orice reuşită şi creştere economică prezentă şi viitoare depinde tot mai mult de jocul la nivel global, bazat pe forţa celor aproape 500 de milioane de oameni care alcătuiesc Uniunea.

Faptul că este o ţară relativ prosperă în Europa – Austria are o rată a şomajului de 4,5% – nu a contat prea mult în urne, a remarcat Andreas Schieder, social-democrat şi ministru adjunct al Finanţelor din 2008. “Oamenii nu-şi trăiesc viaţa de zi cu zi făcând comparaţii”, a spus el, ci judecă prin prisma evenimentelor cotidiene.

Paradoxurile Austriei

Nemulţumirea muncitorilor de rând, ale căror locuri de muncă dispar, s-a tradus în ultimii 20 de ani în situaţia de a renunţa la social-democraţi pentru a-i vota pe populişti, după cum indică analizele votului. Pentru alţii, chiar şi pentru liberali sau cei care privesc din perspectiva afacerilor, problemele specific locale – după cum ar fi mult amânata revizuire a sistemului de educaţie – se reflectă în buletinele lor de vot.

Printre aceştia se află oameni precum Bernhard Hoetzl, în vârstă de 41 de ani, care se mândreşte de a fi angajat persoane de opt naţionalităţi diferite în cea mai recentă dintre companiile sale cu profil informatic, kompany.com, care colectează miliarde de pagini de informaţii guvernamentale, creând profiluri de companii, pentru a facilita comerţul internaţional. Şi el a abandonat de asemenea partidele principale, dar pentru a vota în favoarea unui nou partid pro-business, [Die Neos], care a reuşit să ajunga în Parlament de la prima încercare.

În multe feluri, domnul Hoetzl, care a lucrat la Dublin, în Londra şi în Elveţia, şi a frecventat locuri precum Universitatea Stanford, întruchipează succesul Austriei în secolul 21, dar şi paradoxurile acesteia: prosperitatea însoţită de o nemulţumire populistă; o naţiune din care au izvorât curente de xenofobie insulară, în care, din ce în ce mai mult, oameni ca el îmbrăţişează diversitatea şi respinge discursul orientat împotriva străinilor.

Unul din cei 14 angajaţi ai săi este Adrián Bolonio, în vârstă de 27 de ani, un absolvent de Informatică din Alcalá de Henares, chiar de lângă Madrid. În urmă cu treisprezece luni, domnul Bolonio – care precum mulţi dintre colegii săi spanioli nu avea un loc de muncă – şi-a cumparat un bilet numai pentru dus din Spania spre Viena şi a luat prânzul cu domnul Hoetzl. În după-amiaza respectivă a şi fost angajat, iar acum locuieşte aici cu prietena sa italiană. Le este dor de soare şi de ambianţa străzilor din sudul Europei, a spus el, dar, “dacă ai nevoie să mânci, te duci să lucrezi”.

În sine, această gândire progresistă explică nemulţumirea aparentă a unui popor care, după toate aparenţele, trăieşte mult mai bine decât majoritatea europenilor. Ca şi germanii care au votat înaintea lor, austriecii nu au urmat tendinţa altor 10 ţări din Europa care şi-au schimbat guvernul, dar continuă să se îngrijoreze pentru ceea ce ar putea merge prost mâine.

Şomajul, o problemă europeană

Johannes Kopf este şeful “Arbeitsmarkt Service” sau Oficiul guvernamental pentru Ocuparea Forţei de Muncă – cunoscut de toată lumea pe plan local prin acronimul AMS. El spune ca este adesea întrebat de către colegii săi europeni şi americani cum de a reuşit Austria să menţină îndeosebi şomajul în rândul tinerilor la un nivel relativ scăzut.

Dacă cineva îşi pierde locul de muncă, statul intervine în mod semnificativ, a explicat el. Dacă este nevoie, să spunem, de un curs de informatică sau de limba germană, persoana aflată în şomaj este formată, cu sprijinul statului. În momentul în care trimite candidaţi la interviuri, pentru locuri de muncă, Oficiul va contribui cu o facilitate financiară pentru angajator, pentru a evita şomajul de lungă durată.

Lupta împotriva lipsei de competenţe şi a şomajului pe termen lung, a declarat el, este primordială în încercarea de a păstra coeziunea socială pe care a fost construită Austria postbelică, precum şi Europa.

Potrivit cifrelor sale, Austria ocupă locul al patrulea – după Danemarca, Olanda şi Belgia – în privinţa cheltuielilor pe cap de locuitor destinate combaterii şomajului în rândul tinerilor. Chiar şi în aceste condiţii, şomajul pe termen lung reprezintă un sfert din rata globală a şomajului, în Austria, comparativ cu o medie europeană uimitoare de 44,4%, după cum indică statisticile sale. “Aceasta este o problemă europeană”, a afirmat el. “Şi proiectul european este în pericol.”