Alegeți o limbă
În Germania, introducerea unui concediu parental pe model suedez nu a fost suficient pentru a modifica tendinţa [tatăl sau mama pot lua un concediu de 12 luni şi atinge 67% din salariu cu o limită de 1800 de euro pe lună]. Procentul de natalitate - 1,36 copii pe femeie - este unul din cele mai joase din Europa.
La scara istoriei, este cu siguranţă un lucru bun faptul că procentul de natalitate scade în numeroase ţări, mai ales în Europa. Dar dacă cifra se îndepărtează prea mult de 2.1 copii pe femeie, necesari la auto-reînnoirea unei societăţi, trebuie să căutăm cauzele subînţelese.
Natalitatea este un fenomen complex. Ea depinde de o multitudine de decizii individuale, influenţate de numeroşi factori, în particular tradiţia. Dar cu dificultate putem contrazice ipoteza potrivit căreia slaba înclinare a germanilor pentru maternitate decurge dintr-o lipsă de egalitate între sexe.
Politica familială aşa cum era practicată în fosta Germanie de Vest era extrem de conservatoare. Rolul tatălui era încris în lege şi de îndată ce femeile aveau copii, ele erau constrânse de facto să părăsească piaţa muncii.
"Mamele rele" care muncesc
Ajutorul pentru copii se dezvoltă, dar femeile care doresc să îmbine viaţă profesională şi maternitate se lovesc încă de mari dificultăţi, care ţin în acelaşi timp de mentalităţi şi de lipsa de infrastructuri. Termenul de "Rabenmutter" (mamă rea) este utilizat în continuare pentru a desemna femeile care îşi lasă copiii altora pentru a merge la muncă.
Acest fenomen este şi mai vizibil în restul Europei de Vest. Pe de o parte avem, în aceeaşi categorie cu Germania, ţări cu un slab procent de fertilitate, ca Spania, Portugalia şi Italia, unde schema tradiţională a femeii care stă acasă împiedică femeile să facă un compromis între o activitate profesională şi viaţa lor de familie. Iar când este vorba de a alege între copil şi muncă, ultima câştigă.
Pe de altă parte, avem state care afişează procente de fertilitate relativ ridicate, cum ar fi Franţa şi ţările nordice. Sub diferite forme la nivel regional, aceste ţări se caracterizează prin prezenţa de infrastructuri publice care încurajează femeile să facă pasul maternităţii, mai ales datorită reţelelor de creşe foarte dezvoltate.
Putem contesta în acelaşi timp ideea care ar vrea ca măsurile politice în favoarea egalităţii să fie necesare pentru creşterea procentului de fertilitate în ţările bogate şi dezvoltate. Statele Unite, de exemplu, au un procent de natalitate mai ridicat în general decât orice ţară europeană. Şi multe ţări din fostul bloc de Est prezintă cifre foarte joase în ciuda unei tradiţii puternice de angajare în câmpul muncii a femeilor şi a ajutorului public acordat pentru copii.
Economia depinde de rata de reproducere
În ciuda acestor contra-exemple, totul lasă să se creadă că o întărire a egalităţii dintre sexe şi a sistemelor de protecţie socială permiţând să împaci viaţa de familie cu viaţa profesională sunt benefice pentru Europa. Majoritatea oamenilor vor copii şi o societate care nu se conformează acestei nevoi riscă în acelaşi timp să-şi piardă încrederea în viitor şi să-şi compromită perspectivele de dezvoltare economică.
Chiar dacă Statele Unite au reuşit să obţină un procent ridicat de activitate a femeilor şi o natalitate puternică în absenţa unei reţele întinse de infrastructuri publice, schema americană nu este deloc uşor de transpus în Europa, unde tradiţia vrea ca problemele sociale să fie asumate colectiv.
La începutul lunii, Parlamentul European a prezentat un proiect contestat al cărei obiect era prelungirea costisitoare a concediului de maternitate, şi care a fost respins de mai multe state membre. Nu este deloc realist, în plină criză euro, să ceri o lărgire a mandatului european în materie de politică familială şi egalitate. Iar concediul parental singur nu face nici el ca o societate să fie mai favorabilă familiilor. Ori, economia de mâine nu depinde doar de rata producţiei noastre, ci şi de rata noastră de reproducere.
