Un depozit de deşeuri în oraşul Rzeszów, sud-estul Poloniei

Cu gunoiul la poartă

Consumatori neînfrânaţi şi mari producători de deşeuri, polonezii vor fi obligaţi, sub presiunea UE, să se convertească la Religia “Re”: reducere, reciclare şi reutilizare.

Publicat pe 4 aprilie 2013 la 11:15
Un depozit de deşeuri în oraşul Rzeszów, sud-estul Poloniei

Anul acesta, curăţenia de primăvară a fost însoţită de controverse pe tema deşeurilor. Alături de alte zece ţări, Polonia a fost criticată de Uniunea Europeană pentru acumularea, tratarea gunoiului şi pentru volumul excesiv al deşeurilor.
Această situaţie ridică o întrebare naturală, poate chiar urgentă, dar formulată extrem de rar. Chiar trebuie să producem atât de mult gunoi? Sau, dintr-o perspectivă uşor diferită: civilizaţia modernă a fost învinsă de o obsesie pentru lucruri, o situaţie care va conduce la prăbuşirea sa?
Oamenii de acum îşi aduc mâncare în ambalaj de plastic şi apă la sticle în peşteri, deşi au sisteme eficiente de alimentare cu apă. Cel mai adesea fac prea multe provizii, pentru că au fost promoţii, s-a ivit o oportunitate, pentru că produsele ambalate într-un pachet mai mare erau mai ieftine, pentru că niciodată nu îţi ajunge un produs care îţi place.

Părinţii sau bunicii noştri au cumpărat primele televizoare cu promisiunea că vor dura o viaţă, în timp ce durata de viaţă a primei generaţii de telefoane mobile era estimată la zece ani. În prezent, computerele de tip tabletă sunt deja depăşite în momentul achiziţionării.
Specialiştii l-au numit pe actualul individ occidental “un consumator de noutăţi”. Iar progresele înregistrate de Polonia în ultimele două decenii au fost catalogate drept “modernizare imitativă”. Oamenii au dorit întotdeauna lucruri şi le-au acumulat; tranziţia Poloniei la capitalism a fost doar o versiune nouă, mai intensă, specific americană, a materialismului consumist.

Ca naţiune, Polonia rămâne afectată de sindromul consumismului imatur: a cumpăra, a avea, a arunca, a cumpăra ceva nou, ieftin, atât de ieftin că este păcat să nu cumperi.

O naţiune neglijentă

“În Polonia, cultura materialului a fost afectată de lipsuri constante, astfel că obiectele de utilitate practic nu îşi pierd niciodată valoarea efectivă”, explică Włodzimierz Pessel, profesor de antropologie culturală la Universitatea din Varşovia specializat în studiul ştiinţific al deşeurilor şi autorul unor studii efectuate în Polonia şi Scandinavia.

Newsletter în limba română

Predilecţia polonezilor spre colectarea obiectelor ieşite din uz, tendinţa de a păstra lucruri şi a nu arunca niciodată nimic provine dintr-o tradiţie îndelungată a găsirii de soluţii improvizate şi a locuinţelor provizorii, o experienţă împărtăşită de milioane de polonezi, deportaţi, mutaţi şi expropriaţi de-a lungul secolelor, argumentează Pessel. Istoria Poloniei este o istorie a reconstrucţiilor constante şi a traiului improvizat.

O religie impusă de autorităţi

Reducerea, reciclarea, reactivarea şi refolosirea deşeurilor reprezintă o religie oficială în partea occidentală a Uniunii Europene. O religie aplicată cu seriozitate maximă. Dacă scoţi sacul cu gunoi în momentul nepotrivit sau introduci cioburi de sticlă în coşul destinat materialului plastic, primeşti amendă. Eşti supus presiunilor etice şi stigmatizat. În plus, există o propagandă enervantă privind curăţenia şi ordinea, privind construirea unor “temple” ale esteticului, ale traiului sănătos - pârtii de schi, platforme de observare a împrejurimilor şi cafenele luxoase - în jurul uzinelor ultramoderne de neutralizare a deşeurilor şi în apropierea fostelor gropi de gunoi.
În partea occidentală a Uniunii Europene, punctele de colectare unde sunt reciclate echipamentele electrice şi electronice (WEEE) sunt înconjurate practic de o serie de bariere pentru a opri oamenii să introducă obiecte de materiale diferite în containere greşite. În Polonia, aceleaşi bariere sunt instalate pentru prevenirea furturilor.
În Germania, aproximativ jumătate din volumul deşeurilor se reciclează, existând ambiţia de a se ajunge la nivelul de 75% în viitorul apropiat. În Polonia, rata de reciclare este de 5-10%, mai scăzută decât în orice alt stat UE, cu excepţia României şi Letoniei.

Consumatori capitalişti de tip 're'

Va putea religia “Re” să înlocuiască principiile capitalismului, dogma producţiei constante, cea a înlocuirii produselor bune cu altele de calitate superioară, chiar dacă este doar o aparenţă că au calitate superioară? Va reuşi să înlocuiască produsele durabile cu altele care au o durată mai scurtă? Cei mai mari gânditori contemporani analizează perspectivele unei lumi preocupate de reciclarea materialelor generate constant de gunoi. În opinia celor mai mulţi, capitalismul nu poate dispărea, iar caracteristica specifică a aşa-numitului post-modernism este că nu se poate sfârşi.
Dar capitalismul modern nu va promova religia de tip “Re” spre dezavantajul propriu sau doar de dragul protejării mediului. După cum spunea cineva, “dacă bagi mâna în gunoi, poţi avea şi profit”. Norvegienii au calculat că patru tone de deşeuri generează un profit similar unei tone de petrol. Şi este o politică pe care o vor respecta. Deşeurile nu reprezintă doar un derivat al civilizaţiei, ci şi o afacere uriaşă aflată în creştere din care se pot face bani atât prin generarea deşeurilor, cât şi prin reciclarea acestora.

În mod inevitabil, reglementările introduse în prezent în Polonia îi vor face pe mulţi să se revolte. Este şocant să plăteşti mai mult pentru un obiect pe care îl arunci pentru totdeauna. Este aproape utopic să opreşti aruncarea gunoiului în cursul nopţii în păduri sau râuri pentru a dezvolta şi a implementa, în schimb, o soluţie la nivel local. La acestea se adaugă activităţile zilnice de sortare a containerelor, sticlelor, cutiilor şi sacilor - şi iată cum trebuie să fie revoluţionată o întreagă mentalitate.

Ar fi bine dacă revoluţia reciclării va reuşi să scoată Polonia din nivelul actual de consumism imatur pentru a o duce la un nivel superior - unul mai puţin dezorganizat şi mai raţional. Probabil a venit momentul să ne băgăm mâinile în propriul gunoi.

Din București

Vechile obiecte, o poveste de dragoste

Problema reciclării deșeurilor "privește toată Europa", și mai ales România, constată Money Express. Revista economică citează un studiu din 2010 care arată cum "frigiderele, televizoarele, aspiratoarele sau becurile – fie ele chiar și nefuncționale – tind să devină obiecte de suflet".

De ce preferă să le păstreze? Nu doar pentru că intenționează să le repare sau pur și simplu pentru că nu știu ce să facă cu ele, din momentul în care se strică. Programele de acest gen au încetat după 2010. Colectarea DEEE‑urilor a mers bine în România câtă vreme cetățenii au fost motivați să facă acest lucru.
Ori, subliniază revista, reciclarea a devenit acum o obligație europeană. În 2012, UE a publicat o directivă care introduce noi norme de colectare a DEEE și fixează un procent de colectare de 45 % pe an pentru perioada 2016-2019. "Statele membre ale UE au 18 luni la dispoziție – adică până la sfârșitul lui 2013 – să o transpună în propriile legislații. [...] Dacă nu ne atingem țintele pe care ni le‑am asumat în fața Uniunii, suntem pasibili de amenzi de infringement, de 200.000 de euro pe zi".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect