Alegeți o limbă
Unitate în diversitate. Când te gândeşti la unitatea Europei este greu să nu vrei să faci comparaţia cu Statele Unite. Absorbiţi de ultimele dispute asupra ratificării tratatului de la Lisabona, extinderea zonei euro, ori creionarea politicii externe a UE, noi, europenii s-ar putea să fi uitat că a fost Constituţia SUA cea care a consolidat statele americane. SUA au fost la început doar o fragilă confederaţie de state, care până în 1792 nu avea nici măcar o monedă comună iar până mai acum o sută de ani era lipsită până şi de o politică externă comună.
Succesul din ultimii ani a Americii a fost dat nu doar de viziunea Părinţiilor fondatori dar şi de numeroşii colonişti anonimi care au traversat Atlanticul în căutarea fericirii personale ori având misiunea de a construi o Lume Nouă mai bună. În afara diversităţii naţionale şi culturale, aceştia au dezvoltat de-a lungul timpului un puternic sentiment de unitate şi identitate Americană. Epuizată de costurile ultimelor aderări şi de criza economică globală, Europa este divizată acum de conflictele dintre interesele naţionale şi lipsa unei viziuni pe termen lung - ambele atât la nivel individual cât şi naţional.
Decalajul dintre zonele bogate şi periferiile sărace sunt greu de şters. Primele (zonele bogate) s-ar părea că nu simt nevoia unei reduceri a decalajului iar ultimele sunt lipsite de mijloace pentru a accelera procesul de îmbunătăţire a vieţii sau nu sunt în stare să definească un plan în acest sens. Îmbrăţişând totuşi ideea de a deveni o putere, Europa ar trebui să îşi amintească că puterea este dată de unitate şi că are nevoie de o viziune - ca în motto-ul american, luat din latină, "E pluribus unum" sau "Din mai mulţi, Unul". T.J.
