Alegeți o limbă
UE este mândră de "puterea sa civilă". În caz de nevoie, Bruxelles poate trimite în orice loc din lume 10 000 de poliţişti şi beneficia de cunoştinţele, experienţa şi contactele a peste 40 000 de diplomaţi. Mai mult, emisarii săi au acces la cel mai mare buget din lume alocat pentru dezvoltare. Numai că toate acestea sunt în mare măsură iluzorii, confirmă Daniel Korski şi Richard Gowan, autorii unei analize publicate de către Consiliul European pentru Relaţii Externe (ECFR).
"Misiuni model de menţinere a păcii nu există. Nici ONU, nici Statele Unite nu se pot lăuda cu aşa ceva. Asta nu înseamnă că nu putem învăţa nimic de la ei în anumite domenii. De exemplu eficienţa diplomaţilor SUA, şi logistica misiunilor ONU sunt perfecte", spune Daniel Korski, unul dintre autorii raportului, care a participat la misiuni internaţionale de menţinere a păcii, în special în Balcani şi Afganistan.
Bruxelles duce lipsă de persoane corect instruite
Problema cea mai gravă a Bruxelles-ului a fost lipsa de persoane corect instruite pentru a interveni în mod eficient. După mai mulţi ani de funcţionare, chiar şi una dintre cele mai importante misiuni europene, şi anume misiunea de poliţie în Afganistan, este condusă de aproximativ 150 de agenţi, faţă de 400 iniţial prevăzuţi, spune Daniel Korski.
Autorii raportului au subliniat însă că, chiar şi o prezenţă puternică de formatori şi de funcţionari europeni nu garantează succesul unei misiuni. Cum este cazul în Balcani, unde poliţia trimisă de UE încearcă de un deceniu în zadar să aducă ordinea şi respectul faţă de lege, şi se confruntă mereu cu organizaţiile criminale internaţionale, care tratează această regiune ca fiind "un teren de acţiune fără limite".
Mai rău, modele de acţiune ineficiente, ca şi soluţii găsite în condiţiile specifice ale Balcanilor, sunt exportate şi aplicate fără gândire în ţări îndepărtate din punct de vedere geografic şi cultural. Acesta este în esenţial motivul pentru care misiunile europene, deşi politica europeană de securitate şi apărare are mai mult de zece ani, sunt considerate în continuare "mici, lipsite de ambiţie şi strategic nesemnificative".
Agnostica Polonie
Această situaţie nu este doar rezultatul neglijenţei sau indiferenţei de la Bruxelles. Statele membre au şi ele de ce să le fie ruşine. Autorii raportului au împărţit ţările UE în patru grupuri : "profesioniştii", "cei în căutare", "agnosticii" şi "neutrii". Polonia este în al treilea grup de ţări, cele care par puţin convinse de valoarea misiunilor civile. Sikorski şi Gowan subliniază fără milă slăbiciunile Varşoviei: personalul său de intervenţii este aproape exclusiv ales din corpul de poliţie (datorită deficienţelor din legislaţia poloneză care interzice trimiterea de personal civil în misiune), apoi există probleme de planificare, coordonare şi cooperare între departamente diferite. Cu toate acestea Polonia şi-a îndeplinit angajamentele sale în proporţie de 44%. Acesta este un rezultat excelent în comparaţie cu Spania sau Marea Britanie (unde personalul de misiune este foarte bine pregătit, britanicii fiind "profesionişti" în acest domeniu).
DIPLOMATIE
Noul corp diplomatic al UE trebuie să fie supravegheat
Una dintre consecinţele ratificării Tratatului de la Lisabona este crearea iminentă a unui nou serviciu diplomatic al UE, Serviciul european de acţiune externă. David Cronin susţine în The Guardian că acest nou organism, cu o reţea internaţională de 5.000 de funcţionari şi care răspunde în faţa noului Înalt Reprezentant "trebuie să fie atent supravegheat". Motivul pentru rezervele lui Cronin este că pe când acest serviciul va fi însărcinat cu politica externă şi de securitate a UE, s-ar putea de asemenea să gereze ajutoarele pentru comerţul internaţional şi pentru dezvoltare. "Acest aspect prezintă riscul enorm ca ajutorul - care ar trebui să fie utilizat numai într-un singur scop, lupta împotriva sărăciei - să devină o unealtă strategică, bazată pe interesele Europei".
O astfel de politică, susţine Cronin, a influenţat deja alocaţiile din ultimii ani. "Dorind să joace un rol în războiul lui George Bush contra terorismului, oficialii UE au încercat să folosească pentru proiecte de securitate o parte din ajutorul pentru dezvoltare alocat pentru Filipine, Columbia, Indonezia, Pakistan şi Malaezia". Ajutorul este de asemenea acordat ţărilor care acceptă să controleze fluxul de migranţi spre Europa. "Operaţiunile de securitate sunt uneori necesare," a conchis el "dar trebuie să fie finanţate din alte bugete, nu din cele rezervate pentru săraci".
