Știri Consiliul European

Herman cine şi care Catherine?

Numirea primului ministru belgian Herman Van Rompuy în funcţia de preşedinte al Consiliului European şi al comisarului britanic al Comerţului Catherine Ashton în funcţia de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe este departe de a încânta presa europeană, care ar fi sperat ca personalităţi mai puternice să reprezinte Europa.

Publicat pe 20 noiembrie 2009 la 14:56
 | Herman Van Rompuy şi Catherine Ashton. Aproape necunoscuţi, promovaţi în fruntea Consiliului European şi al Uniunii Europene, în 19 noiembrie 2009. Foto : Consiliul European

"Europa a rămas gură cască", costată cotidianul austriac Die Presse, incredul asupra numirii celor doi "necunoscuţi" – două "soluţii provizorii" scrie Die Spiegel – în posturi cheie ale Uniunii. "Un duet aproape anonim îşi asumă destinele UE", [scrie](http:// dn.sapo.pt/inicio/globo/interior.aspx?content_id=1425735&seccao=Europa) Diario de Noticias, conform căruia "o jumătate de oră" le-a fost de ajunsc celor 27 pentru a alege doi conducători "aproape necunoscuţi în afara frontierelor ţărilor lor".

Pentru a ajunge la un acord, liderii europeni au luat decizia comună cea mai puţin sinucigaşă, regretă La Repubblica, pentru care Europa are în prezent, pentru a utiliza expresia lui Henri Kissinger, un număr de telefon. Dar dacă aceştia sunt titularii, ne îndoim că cineva va dori într-o zi să îl folosească pentru a-i suna. "Dacă Europa şi-a dat un nume şi un număr de telefon, scrie cotidianul din Roma, este cel al Angelei Merkel, şi cu siguranţă nu cel al lui Van Rompuy sau al baroanei Ashton". "Dragi americani, iată-l pe Mister Europa 2009 : Herman Van Rompuy", ironizează cotidianul polonez Rzeczpospolita. "Sunaţi-l doar pentru a discuta despre războiul contra terorismului, reducerea emisiunilor de CO2 ori despre criza economică". "A meritat efortul luptei pentru Tratatul de la Lisabona, pentru a oferi două posturi importante la două persoane şterse?", se întreabă Gazeta Wyborcza.

Pe aceeaşi lungime de undă, El Pais criticăabsenţa de vizibilitate şi de strălucire a candidaţilor : "O UE prea gri", scrie acesta, estimând că "cei 27 au optat pentru un preşedinte fără leadership şi au oferit în cadou Londrei politica externă a Uniunii. Rezultatul este trist pentru eurofili şi va agrava distanţa dintre cetăţeni vizavi de instituţii". "Europa a pierdut prima oportunitate de a demonstra că tratatul de la Lisabona va da în sfârşit instrumentele politice pentru a-şi demonstra puterea pe scena internaţională", regretăPublico. Şi, adaugă The Guardian, "de a bloca alunecarea către o lume bipolară, dominată de Statele Unite şi China".

O desemnare nedemocratic**ă pentru posturi nondemocratice**

Dezamăgitor a fost şi modul în care cei doi au fost desemnaţi : "Putem trage două învăţăminte din modul în care au fost aleşi aceşti doi lideri", afirmă The Economist : mai întâi, că "liderii naţionali europeni nu sunt pregătiţi să împartă scena internaţională cu rivali adevăraţi". Apoi, "cu tratatul de la Lisabona, aceşti lideri naţionali au cedat o mare parte a puterii lor unor partide politice pan-europene", care şi-au impus politica, împărţindu-şi posturile, şi ameninţând cu refuzul din partea Parlamentului european a unor nume care nu le conveneau. Pentru Daily Telegraph, "a avut loc o numire nedemocratică pentru un post nedemocratic creat de un tratat nedemocratic". Potrivit opiniei lui The Guardian, "Europa a revenit încet la vechile ei obiceiuri. Un acord franco-german asupra unui belgian necunoscut, este exact cum s-au petrecut lucrurile şi până în prezent. Ca şi cum suedezii, polonezii şi alţii nu ar fi intrat nicioadată în acest club. Nu a existat ‘fumul alb’, dar modul de desemnare secret prin care cele 27 mândre democraţii au luat decizia parcă fac Vaticanul aproape transparent".

Despre personalitatea lui d’Herman Van Rompuy , Romania Liberă scrie că "politicienii belgieni sunt renumiţi drept experţi în arta negocierii şi a compromisului". Cotidianul românesc aminteşte că " nu doar că aceştia sunt poligloţi dar capacităţiile lor politice sunt dovedite prin maniera abilă prin care reuşesc să ţină unită o ţară atât de complexă, aflată tot timpul în pericol de scindare, cum e Belgia". În Republica Cehă, numirea lui Van Rompuy a fost mai degrabă bine primită : Hospodářské Noviny laudă"puternica sa personalitate" şi califică drept "perfectă" pregătirea pe care o are – un doctorat în economie completat cu o diplomă în filozofie; Mlada Fronda DNES apreciază ale sale "haiku-uri" (scurte poezii japoneze) iar Lidové Noviny observă că, la fel ca şi Van Rompuy, foarte popularul Jan Ficher a fost la rândul său "domnul Nimeni" înainte de a fi numit prim ministru la Praga.

"Van Rompuy are reputaţia de a practica autoderâderea", scrie The Guardian, pentru care se pare că "modestia sa aparentă ascunde o ambiţie de fier, o inteligenţă ascuţită şi idei puternice pe care le împărtăşeşete rar". Acesta nu suportă imbecilii şi "poate fi dur cu adversarii săi politici". Daily Telegraph scrie de altfel că Van Rompuy "este unul dintre cei mai fervenţi opozanţi ai aderării Turciei la Uniune, deoarece aceasta ar ameninţa diluarea patrimoniului creştin al Europei". Cotidianul românesc mai scrie că Van Rompuy este "un om influent", deoarece tocmai a fost primit în exclusivul club pro-american Bildenberg.

Belgia între orgoliu si frica

În timp ce europenii sunt disperaţi, belgienii salută în mod unanim numirea primului lor ministru în fruntea Uniunii : "Sacrul", scrie Le Soir, "Da" exclamă La Libre Begique, "O nouă stea pentru Europa" scrie De Standaard... "Viitorul ex-prim ministru belgian nu va fi umilul caniche al statelor membre. Cu atât mai mult cu cât acesta nu este un novice în ale politicii, care să nu cunoască maniera de a obţine un compromis între ţări cu interese uneori divergente şi conducătorii lor cu egouri bine dezvoltate", scrie La Libre Belgique.

Aceeaşi analiză în Le Soir : "Domnul Nimeni în fruntea Europei?". Da atâta că "de câteva luni [belgienii] l-au adoptat pe acest Van Rompuy tactic, discret, acid, filozof, care le-a redat stabilitatea". Le Soir apreciază de altfel că această numire este "plombată" de cea pentru funcţia de Înalt Reprezentant a unei "necunoscute ale cărei singure calităţi în acest moment sunt cele de a fi femeie, socialistă şi englezoaică". Plecarea lui Van Rompuy din guvernul belgian ridică problema succesiunii sale : "Dacă Van Rompuy pleacă, plecarea lui Van Rompuy înseamnă revenirea la starea de criză?", se nelinişteşte Le Soir şi presa belgiană în ansamblul său. Aceasta ar însemna probabil revenirea la putere a fostului prim ministru Yves Leterme care a părăsit postul ca urmare a eşecului negocierilor guvernamentale din 2008. O perspectivă prost văzută de către De Morgen : "Am strâns din dinţi ieri seară deoarece scenariul cel mai logic, dar nu foarte de dorit, este ca Yves Leterme să preia postul. Ceea ce pentru ţară ar reprezinta o problemă".

CULISE

Şi rangul doi contează

Putem să fim şi mai opaci. În spatele negocierilor din jurul celor două posturi cheie de preşedinte al Consiliului şi de Inalt Reprezentant, în spatele negocierilor discrete pentru a împărţi fotoliile de comisar, o altă cursă s-a jucat între vreo 20 de candidaţi. "A doua linie contează şi ea", titrează Tagesspiegel notând că Germania -absentă din viitorul duo din fruntea UE – a tras sforile în culise pentru a-şi plasa oamenii de încredere la nivelul imediat următor.

Primul post în joc este cel de Secretar General al Consiliului Uniunii Europene, post în care "foarte influentul" francez Pierre de Boissieu a fost recondus. Alt post dorit, cel de Secretar general al serviciului exterior al UE. "Va trage sforile ca eminenţă gri", raţiune pentru care desemnarea sa ar trebui să fie decisă în acelaşi moment cu primele posturi-cheie.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect