Alegeți o limbă
Pentru sociologul român Vasile Dâncu, recentul Urs de Aur, obţinut la Berlin de un film românesc, "Poziţia copilului", realizat de Călin Peter Netzer şi produs de Ada Solomon, este un premiu acordat "agoniei româneşti": "Aştept, şi sigur va veni, un Nobel despre tranziţie, scrie acesta pe blogul său de pe site-ul cotidianului Adevărul. Adică despre ceea ce şcoala cinematografică a tinerilor citaţi mai sus a început să facă filme. Filme pe care noi nu le-am băga în seamă dacă nu ar lua premii internaţionale pentru că majoritatea dintre noi crede că asemenea filme defăimează ţara, naţiunea sau poporul.[...] Ei valorifică pe piaţă singurul lucru care ne-a rămas autentic: suferinţa şi disperarea de a fi român. Disperarea de a merge contra istoriei şi pe lângă civilizaţie".
Pentru Dâncu, "în lumea de azi acest lucru se vinde bine şi am putea investi în această autoflagelare":
De câte ori apare un film al noii generaţii mi se face o poftă nebună să recitesc Cehov, pentru că mă învăluie o nostalgie tragic şi constatarea că absurdul este, în zona orientală, o parte a ethosului, nu o negare a raţiunii. Copiii cinematografiei noastre din noul val au povestiri şi personaje cehoviene. Personajele României de tranziţie sunt prizoniere în universuri închise de unde încearcă să evadeze, dar reuşesc doar în iluzie sau în moarte.
Citiţi articolul în întregime pe site-ul Adevărul.
Recompense
Lipsa de mijloace ca valoare adăugată
Newsletter în limba română
Victoria filmului "Poziţia copilului", povestea unei iubiri sufocante între o mamă şi fiul eu, dar şi oglindă necruţătoare a sferelor corupte din România, este încă o dovadă că filmele româneşti din anii sunt "cele mai bune", notează România liberă. Pentru cotidian, este un paradox, de fapt, pentru că este vorba de o ţară
în care în cele mai multe oraşe nu există nici măcar o singură sală de cinema, în care banii pentru noi producţii sunt puţini, iar modul în care se împart a declanşat mereu scandaluri.
Cotidianul face o paralelă între succesul filmelor în timpul competiţiilor internaţionale şi cel al gimnaştilor români la Jocurile Olimpice:
Filmul lui Călin Netzer a fost susţinut la Berlinală de marii noştri sportivi medaliaţi la Jocurile Olimpice. Poate că nu e doar o mişcare de marketing, ci o similitudine evidentă. Şi sportivii, şi artiştii au adus premii ţării noastre nu pentru că li s-ar fi creat condiţii propice, ci în ciuda faptului că nu au avut mai deloc susţinere. Am avut campioni olimpici la înot şi la polo fără să avem bazine şi am avut Palme d’Or şi Ursul de Aur cu bugete minuscule acordate cinematografiei. Nimic din ceea ce au făcut autorităţile în cultură şi-n sport nu justifică aceste premii. Pentru că minunile sunt de competenţa lui Dumnezeu. Un Dumnezeu, din fericire, cinefil.
