Interzicerea vălului islamic – o manevră falsă

Portul vălului islamic integral în spaţii publice este interzis de acum înainte în Franţa. Potrivit ziarului britanic The Independent, noua legislaţie este practic o manevră cu scop electoral a preşedintelui Nicolas Sarkozy – care luptă pentru un nou mandat – şi va înrăutăţi situaţia musulmanilor în Europa.

Publicat pe 11 aprilie 2011 la 14:52
Plantu (Le Monde)  | Legea franceză care interzice burca intră în vigoare azi - Nu mai am nimic altceva de purtat!

Atunci când "Cancelarul de Fier" al Germaniei, Otto von Bismark, a preluat conducerea Bisericii Catolice a noii Germanii unificate, în anii 1870, campania sa a fost supranumită kulturkampf – "lupta pentru cultură".

Axată pe ideea că niciun german de bună-credinţă nu putea fi loial unei autorităţi religioase străine cu sediul la Roma, campania a fost prezentată drept o acţiune de eliberare a credincioşilor, mai degrabă decât de oprimare a acestora. Dar nu s-a ajuns la niciun rezultat. Catolicii au simţit altceva, s-au solidarizat cu Suveranul Pontif, iar, când au fost obligaţi să aleagă între credinţă şi loialitatea faţă de stat, de multe ori au ales credinţa.

De astfel de consideraţii ar trebui să ţină cont şi cetăţenii francezi, în condiţiile în care propria campanie de tip kulturkampf împotriva vălului islamic integral începe să aibă efecte concrete; şi, mai ales, în contextul în care numeroase femei din Franţa au spus clar că acum se simt mai hotărâte – nu mai puţin hotărâte – să poarte văl islamic (burka sau niqab) în locuri publice, dat fiind faptul că riscă să fie arestate.

Opinia publică din Marea Britanie nu a luat prea mult în serios puternicele sentimente existente în Franţa în legătură cu acest subiect, presupunând de multe ori că ostilitatea faţă de vălul islamic este caracteristică islamofobilor de extremă-dreapta. Dar este o percepţie eronată asupra situaţiei. Franţa cunoaşte mult mai mult decât Marea Britanie sensul deplin al războaielor religioase. În anii 1570, în Paris a curs la propriu sângele protestanţilor asasinaţi, iar conflictul care a urmat a divizat ţara timp de mai multe generaţii.

Şi tocmai pentru că se cunoaşte cât a suferit Franţa din cauza clivajelor religioase, există un consens între stânga şi dreapta privind necesitatea laicităţii în spaţiul public.

Este păcat că acest principiu demn de admiraţie din multe puncte de vedere este implicat în calculele obscure ale preşedintelui care a început lupta electorală, un politician care se pregăteşte pentru a fi reales în 2012 în pofida scăderii vertiginoase în sondajele de opinie, unele arătând că se află în urma liderului de extremă-dreapta, Marine Le Pen.

Există suspiciuni că Nicolas Sarkozy ar putea chiar dori dispute publice cu musulmani fundamentalişti pe tema portului vălului islamic, apreciind că aceasta ar putea fi o sursă de voturi. Dacă este adevărat, Sarkozy pare să se joace cu focul. Foarte puţine femei musulmane din Franţa poartă văl islamic integral, dar mulţi musulmani francezi nu doresc să vadă cum comunităţile lor sunt izolate şi există pericolul ca noua interdicţie să se dovedească contraproductivă. Este bine că niciun partid politic major britanic nu doreşte să ducă Marea Britanie în această direcţie.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect