Din zece candidați, alegătorii vor păstra doar doi pentru 6 mai.

Mânia oamenilor de rând

Cu cinci ani în urmă, Nicolas Sarkozy era candidatul "Franţei care se trezeşte devreme". Astăzi, el este "preşedintele bogaţilor". Această evoluţie este consecinţa politicii pe care a condus-o şi arată cât de mult s-a schimbat ţara în urma crizei.

Publicat pe 20 aprilie 2012 la 14:30
Din zece candidați, alegătorii vor păstra doar doi pentru 6 mai.

"Acum cinci ani, am votat pentru Nicolas Sarkozy, acum mă simt jenat", spune Michel Sieurin cu voce joasă şi lăsându-şi ciocanul din mână. Îmi plăcea sloganul "să munceşti mai mult ca să câştigi mai mult". Dar Sarkozy "nu a făcut nimic pentru oamenii de rând, el este preşedintele bogaţilor".

Sieurin este cizmar de douăzeci şi cinci de ani la Montivilliers, mic oraş situat în apropiere de Le Havre [în Normandia]. "Anti-Sarkozyismul este un fenomen al elitei pariziene", declara recent soţia preşedintelui, Carla Bruni Sarkozy. Aceeaşi melodie în presa apropiată de guvern: dacă mediile literare, jurnaliştii şi intelectualii sunt contra lui Nicolas Sarkozy, "majoritatea tăcută" a francezilor nu ar fi de aceeaşi părere. Chiar şi interesatul o repetă cu ocazia deplasărilor în provincie unde - surpriză! - întâlneşte mulţimi de partizani. Poate că ar fi trebuit să discute cu cineva precum cizmarul nostru din Montivilliers.

Stânga a trecut şi capitalismul a rămas

Astăzi în vârstă de 56 de ani, Sieurin a fost mai întâi muncitor metalurgist în tinereţea lui. Membru CGT [sindicat apropiat de Partidul Comunist], "am crezut în miracol când stânga a ajuns la putere în 1981 cu Mitterrand". Dar stânga a trecut şi capitalismul a rămas. Cizmarul a asistat la dispariţia unei multitudini de lucruri: visele sale asupra unei societăţi mai solidare, slujba sa de carosier auto, precum şi multe alte locuri de muncă ale miilor de muncitori din regiune.

În 22 aprilie şi 6 mai, francezii vor alege un nou preşedinte al republicii. Michel Sieurin va alege poate să voteze alb. Pentru el,François Hollande "nu este decât un liberal ca şi ceilalţi", adică un partizan al unei doctrine economice detestate în ţară. Radicalul Jean-Luc Mélenchon este prea agresiv pentru cizmarul din Montivilliers şi votul pentru Frontul Naţional este exclus din principiu. "Nu este cazul pentru unii dintre prietenii mei, povesteşte acesta. Ei sunt furioşi şi vor să o arate, dar nu sunt fascişti".

Newsletter în limba română

Rezultatul votului depinde de Franţa provincială

Montivilliers este un mic oraş, ca atâtea altele. Paris este la numai două ore şi jumătate de drum, dar din punct de vedere cultural, oamenii de aici trăiesc la ani-lumină depărtare de capitală. Parisul este centrul nevralgic al tuturor dezbaterilor publice, dar Franţa provincială nu trăieşte la acelaşi ritm. Aici, opiniile se formează în calm, în familie, între rude. De această Franţă depinde rezultatul votului.

Harta socială a Franţei este pe cale să se schimbe. Salariile mici şi şomerii de lungă durată se stabilesc din ce în ce mai mult în oraşele mici şi la ţară. Oraşele mari nu le oferă în general decât locuinţe foarte scumpe şi ghetouri prost famate. "Aici, suntem liniştiţi", ne răspund din prima locuitorii din Montivilliers, când îi întrebăm care sunt avantajele de a trăi în oraşul lor.

Piaţa centrală este înconjurată de vechi case din lemn, dintre care unele sunt foarte dărăpănate. De mult timp nu mai se face târg aici. Mânăstirea aproape milenară este în stare mai bună, întrucât plăteşte statul pentru ea. Activităţile acesteia au luat sfârşit în timpul revoluţiei franceze când maicile au refuzat să jure credinţă faţă de republică. Din 1793, clădirea adăposteşte o braserie. Această braserie-abaţie măcar foloseşte de loc de sociabilizare. Aici se întâlnesc muncitorii, cum ar fi Claude Far şi Salim Khaoua. În vârstă de respectiv 28 şi 30 de ani, aceşti doi bărbaţi de origini algeriană şi marocană au devenit "prieteni nedespărţiţi". Ei admiră germanii pentru cancelarul lor şi pentru maşinile lor şi cred că Franţa este în declin.

Sarkozy este preşedintele bogaţilor

Iar pe acest punct, ei sunt în acord cu părerea predominantă. Ei sunt copleşiţi cu articole şi cărţi deplângând declasarea Franţei şi erodarea "modelului social francez" pe care îl întruchipa cuvântul "egalitate". "Aproape toţi amicii noştri sunt şomeri, explică Salim. Ei nu au mijloacele să meargă la restaurant ca noi".

Claude şi Salim sunt aproape întotdeauna în deplasare. Munca lor? Să controleze siguranţa reactoarelor nucleare din ţară. Ei îşi primesc ori salariul, ori alocaţii temporare atunci când ating limita de expunere la radioactivitate şi sunt obligaţi să facă o pauză.

Amândoi aparţin acestei "Franţe care se trezeşte devreme" şi pe care lui Sarkozy îi place să o elogieze. "El a promis oamenilor ca noi că vom putea câştiga mai mult, dar nu am văzut nimic! Este preşedintele bogaţilor".

Şi Hollande? "Nu, el vrea să termine cu energia nucleară".

Marine Le Pen? "Poate. Franţa trebuie să se protejeze de concurenţă. Dar ideea să ne întoarcem la franc este o prostie".

Comentariu

Un aer revoluţionar

Ceea ce a scos la iveală campania electorală este ura faţă de cei bogaţi”, titrează ziarul Le Point, subliniind că fenomenul creat de mai mulţi candidaţi la preşedinţie, inclusiv de către reprezentantul stângii radicale Jean-Luc Mélenchon, este “ura faţă de cei bogaţi”.

Publicaţia notează că cei bogaţi au devenit “ţapii ispăşitori ai candidaţilor”, într-o campanie electorală “care se derulează pe fondul crizei fără precedent şi a datoriei suverane record”. După modelul revoluţionar din 1789, anularea privilegiilor sau “vânarea bogaţilor” nu a reuşit să le ofere “prea multe avantaje săracilor”; ideile avansate demonstrează că:

Toată lumea şi-a dat seama de un lucru: pragul acceptabil în materie de inegalităţi ale veniturilor, foarte ridicat în anii 1990 şi 2000, a scăzut într-un mod brutal.

La încheierea campaniei, publicaţia Le Point adresează următoarea întrebare: “Oare votul va pune capăt acestei pasiuni cu specific profund francez?

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect