Alegeți o limbă
Nouă luni în funcţia de premier, precum şi cele 81 de miliarde de lire sterline (96.7 de miliarde de euro) tăiate de la buget încep să-şi arate colţii. Teribilul experiment fiscal - o reducere a cheltuielilor, fără precedent într-o economie dezvoltată - a fost salutată de către mai marii puterilor economice - de la Fondul Monetar Internaţional, până la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Econimică.
În “The Bell” (Clopotul), localul frecventat de politicienii d-lui Cameron, încep să apară uşoare animozităţi. Sursa lor? Ameninţarea cu închiderea Bibliotecii Publice Charlbury, adăpostită de o clădire impunătoare, construită din piatră galbenă de Costwold, material tipic al construcţiilor din oraşele şi satele din Witney, circumscripţia primului ministru.
Biblioteca din Charlbury, pericol public?
Fosta lucrătoare socială, Rosalind Scott, în vârstă de 69 de ani, recunoscută de mulţi ca fiind ochelarista cu geacă vişinie, este un opozant tot atât de puternic al agendei de austeritate a domnului Cameron ca şi studenţii care, anul trecut, au devastat centrul Londrei, protestând împotriva reducerii fondurilor destinate învăţământului universitar. “Biblioteca este esenţială pentru comunitatea noastră”, spune d-na Scott. “Pierderea bibliotecii este, de fapt, pierderea unui loc în care oamenii au posibilitatea să se întâlnească si să comunice”. În 12 februarie, d-na Scott a organizat un protest la care au participat 200 de oameni. Evenimente similare sunt organizate în întreaga ţară, în timp ce dl. Cameron încearcă să impună Planul A - “pentru că”, spune el, “nu există un Plan B” - de a elimina, în decursul a patru ani, deficitul până la 4.8 procente din venitul naţional.
Protestele din Piaţa Centrală a oraşului Charlbury sunt de rău augur pentru dl. Cameron nu numai pentru că marchează începutul a ceea ce pare o revoltă generală împotriva reducerii bugetelor destinate clasei mijlocii engleze, care reprezinta inima Partidului Conservator. Protestele sunt în acelaşi timp şi o provocare directă la adresa antidotului pentru strîngerea curelei, propus de primul ministru, şi anume marea şi trâmbiţata sa idee, “Marea Societate”.
O idee nu chiar atât de bună
Primul ministru a încercat de mai mulţi ani să convingă populaţia în a-i împărtăşi pasiunea pentru o Mare Britanie bazată pe “micile grupuri” sugerate de Edmund Burke. Conform viziunilor acestuia, grupuri de voluntari, organizatori ai comunităţilor locale stil Obama, organizaţii sociale şi de caritate, vor acţiona prin preluarea controlului de la statul aflat în retragere a serviciilor publice, începînd de la biblioteci, până la păduri şi băi comunale.
Dl. Cameron ştie, oricum, că ideea sa nu a captat imaginaţia publicului. El a încercat să facă din “Marea Societate” piesa centrală a campaniei electorale de anul trecut, dar ea a fost abandonată foarte discret după ce sondajele au arătat că electoratul nu a fost impresionat în mod evident.
Chiar şi unii dintre proprii săi parlamentari conservatori nu au agreat acest concept. Unii au comentat că “Marea Societate” generează o grămadă de cinism, publicul văzând-o ca pe o muşamalizare a retezărilor din buget : “Încercăm să resuscităm un pacient care nu răspunde procedurii”. Scepticismul atinge chiar şi inima guvernului, angajaţii serviciilor publice punînd la îndoială concepul “*Marii Societ*ăţi/Big Society”.
”Ideea Marii *Societ*ăţi este chiar o insultă” - consideră Barbara Allison, fost expert financiar, care susţine că există 54 de organizaţii locale de genul distribuţiei de hrană la domiciliul celor imobili. “Deja alocăm majoritatea timpului nostru societăţilor caritabile şi persoanelor dispuse la voluntariat. Nu fac destul? Are de gând David Cameron să se propună voluntar?”
În condiţiile în care venitul pe familie a cunoscut cea mai mare reducere din 1920 şi până în prezent, unii consideră că britanicii sunt mai mult îngrijoraţi de îndeplinirea propriilor obligaţii, decât să-şi petreacă timpul liber umplând golul lăsat de reducerea fondurilor publice
....care nu a convins şi care riscă să genereze proteste
Încrederea domnului Cameron în “Marea Societate” se va confrunta cu o mare încercare în lunile ce vor urma, atunci cînd rezultatele reducerilor vor începe să fie vizibile. Confruntarea cu studenţii, petrecută la sfârşitul anului 2010, privind posibila modificare a taxelor universitare, a fost doar începutul; al doilea val va veni atunci când Consiliile locale vor începe să desfiinţeze servicii sociale de care depind mulţi oameni.
Consiliul local al oraşului Liverpool a renunţat la un proiect pilot, susţinând că nu are cum să-l îndeplinească dacă în acelaşi timp trebuie să accepte reducerea fondurilor către organizaţiile locale cu 100 de milioane de lire (119.4 de milioane de euro). Conducerile organizaţiilor de caritate, liderii comunităţilor locale şi oficialii din sindicate au ajuns la un numitor comun - acela de a comunica primului ministru că reducerea bugetelor locale pusă în practică de către guvern poate omorî “Marea Societate” încă din faşă.
Îngrijorarea publicului a crescut odată cu punerea în aplicare de către Consilii a reducerilor în bugetele locale. Săptămâna trecută, Consiliul Local al oraşului Manchester a hotărât să menţină în funcţiune o singură baie comunală din cele existente - ca parte a unei tendinţe în care peste 1 000 de servicii publice îşi închid porţile în întreaga ţară, potrivit mai puţin cunoscutei Asociaţii Britanice de Igienă. Primăria va închide de asemenea trei centre de recreaţie, două piscine şi cinci biblioteci. Operaţiunile centrelor pentru tineret vor fi transferate către “parteneri externi” şi riscă ulterior să fie şi ele închise.
Principiile conservatoare pe aceeaşi undă cu filantropia...
Pus în faţa reclamaţiilor potrivit cărora “Marea Societate” nu poate prospera fără un suport adecvat din partea sectorului public (consiliile locale vor pierde 27 de procente din alocaţiile principale în urmatorii patru ani), domnul Cameron are săptămâna viitoare încă o posibilitate de a-şi relansa ideea. El are nevoie de o “poveste de succes” care să demonstreze faptul că guvernul său are şi o latură umană. El va insista asupra faptului că “Marea Societate” funcţionează pe principiul instinctului britanicilor şi că auto-susţinerea şi filantropia sunt pe acceaşi lungime de undă cu principiile tradiţionale conservatoare. Va fi însă ceva foarte greu de demonstrat.
Deocamdată, dl. Cameron are alte griji, în special cele legate de planul de vânzare al pădurilor deţinute de stat. O propunere de a ceda comunitaţilor unele păduri, precum şi o privatizare mai largă, a eşuat în a convinge o coaliţie a episcopilor, actorilor, membrilor parlamentului şi a unei părţi a clasei mijlocii din Marea Britanie care se opunea privatizării.
Liz Searle, fostă şefă de birou, întruchipează viziunea de “Mare Societate” a domnului Cameron în mişcare, în poieniţele înfrunzite ale Marii Britanii: ea este secretara organizaţiei Prietenii Pădurii Chopwell, un grup de voluntari care îngrijesc 360 de hectare de pădure lîngă Gateshead, în nord-estul Angliei.
În ciuda discuţiilor de retragere a intenţiei de vânzare a pădurilor de către Guvern, Liz Searle se aşteaptă ca peste 1000 de oameni să demonstreze duminică împotriva vânzării pădurilor. Protestatarii vor susţine că Marea Societate poate funcţiona numai dacă statul o susţine. “Pentru a îndeplini lucrurile care sunt necesare avem nevoie de personal permanent. Avem nevoie de ajutorul Comisiei Forestiere [statul]”, spune ea, “Noi suntem cei care ii ţinem sub presiune”.
