"Europa nu se va face dintr-o dată, nici într-o construcţie de ansamblu: ea se va face prin realizări concrete, creând mai întâi o solidaritate de fapt". Această frază a declaraţiei franco-germane din 9 mai 1950, pe care o considerăm ca actul fondator al Europei, a fost dintotdeauna în inima construcţiei europene. "Realizările concrete" au fost mai întâi economice: piaţa comună, politica agricolă comună. Apoi a venit timpul "solidarităţii de fapt" între cetăţeni: schimburile Erasmus, libertatea de circulaţie şi spaţiul Schengen.
Rămâne o legătură esenţială pentru a clădi o identitate împărtăşită: cultura. Iniţiative cum ar fi Capitala europeană a culturiisau conferinţa "A promova o generaţie creativă" care va avea loc la sfârşitul lui iulie, ţes încetul cu încetul legături între popoarele Uniunii. Cu reţele ca cele ale Institutului german Goethe sau Instituto Cervantes spaniol, numeroase ţări au înţeles că strălucirea loc culturală poate contribui la această ambiţie.
Este deci trist să aflăm că Suedia, care conduce în acest moment Uniunea Europeanăcu ambiţia de a-şi creşte influenţa, intenţionează să închidă unicul său centru cultural din străinătate, cel din Paris. Ministerul Afacerilor Externe a inclus supresiunea Institutului suedez din Paris în planul de economii prezentat în debutul acestei veri. Echipa Institutului a lansat de curând o petiţie pentru supravieţuirea sa.
N-am putea decât să regretăm dispariţia cestui autentic loc de schimburi şi de descoperire a Suediei dar şi a europenilor din toate orizonturile.