Vrem vedete europene!

A fost o vreme în care micile ecrane erau pline de seriale şi de artişti veniţi din alte ţări europene. Astăzi, regretă jurnalistul şi istoricul Nils Minkmar, frontierele s-au deschis, dar spiritele s-au închis.

Publicat pe 8 ianuarie 2010 la 15:00
Îi recunoaşteţi? Montaj: Presseurop

Toţii copii care au crescut în faţa televizorului cunosc Europa: aceştia au descoperit Praga datorită lui Pan Tau, Yorkshire datorită unui serial al BBC ("All Creatures Great and Small") şi verile scurte de la Smaland datorită aventurilor lui Pippi Şosetuţa [Pippi Langstrumpf].

A fost o vreme în care animatorii emisiunilor de varietăţi erau mândri să primească invitaţi "din străinătate", pe care îi numeau de altfel "vedete internaţionale" odată ce aceştia au cântat pe scena de la Montreux. Era ultra elegant pentru prezentatori să coboare scările unei scene salutând publicul în mai multe limbi. Astăzi, se pare că folosirea germanei clasice reprezintă o dificultate pentru a avea o carieră de succes.

Decenii de-a rândul, chiar şi emisiunile de succes s-au străduit să dea dovadă de o oarecare cultură internaţională şi să se comporte cu un minim de eleganţă, îndeosebi pentru cei din afară. Dar pe ce post de radio mai putem asculta încă melodii? Ca să nu mai vorbesc de televiziuni. În afară de Carla Bruni, în faţa cărui artist francofon ne putem extazia astăzi? Pe ce canal putem urmări festivalul [de muzică] de la San Remo ? Care este ultima modă în Suedia?

Arte, o insulă în mijlocul oceanului

În afara ştirilor, Europa lipseşte cu desăvârşire de pe micul ecran. Divertismentul este, în cele din urmă, o afacere internă, pentru a nu spune regională. În vreme ce tinerii de astăzi cresc într-o lume în care statele seamană din ce în ce mai mult a regiuni decât a naţiuni, televiziunea nu reflectă neapărat această realitate. Este probabil o problemă de cifre: pe vremea când invitaţii străini intrau în reţeta unei emisiuni de succes, nu exista concurenţă privată. Puteam invita trupa Monty Python sau pe solista Milva [vedetă italină a anilor '60] pe scenele germane şi puţin conta dacă traducerea mediocră a interviurilor ducea la pierderea câtorva spectatori.

Astăzi trăim un veritabil paradox: în timp ce responsabilii politici trebuie să se înţeleagă cu colegii lor europeni cât mai repede posibil şi să le acorde încredere deplină, opiniile publice sunt incapabile de a reţine numele vreunui lider european şi nu pot cita nici un artist sau personalitate dintr-o ţară vecină. Chiar cititorii interesaţi de Europa sunt stupefiaţi că nu pot recunoaşte faţa nici unuia dintre artiştii, muzicienii sau actorii care ocupă prima pagină a revistelor din ţările vecine.

Postul TV cultural franco-german Arte serveşte aici de scuză, făcând din Europa subiectul unui post de televiziune specializat. Fiecare ţară acţionează ca şi cum televiziunea ar trebui să protejeze cetăţenii de consecinţele concrete ale Uniunii Europene. Dacă se întâmplă ca Angela Merkel să apară la televiziunea franceză - una din puţinele persoane recunoscute şi care îi spune lui Nicolas Sarkozy adevărul în faţă, spre marea satisfacţie a stângii - actorul Hape Kerkeling sau scriitoarea Charlote Roche rămân totalmente necunoscuţi în Franţa.

Eliminarea frontierelor necesită un efort din partea publicului. Până în prezent Europa a fost o afacere pentru profesionişti. Acesta situaţie nu poate să mai dureze. Ar trebui să vedem astfel din ce în ce mai mulţi animatori şi prezentatori care stăpânesc perfect mai multe limbi străine şi care dovedesc un interes real pentru lumea externă, pe care nu o pot prezenta în limitatul spaţiu al studiourilor lor. Bineînţeles, aceasta va determina câţiva telespectatori să schimbe canalul.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect