Alegeți o limbă
“Băştinaşii”, cum erau numiţi în Vest “oamenii zonei” au putut deodată să traverseze “Todesstreifen”, “banda morţii”, care îi separa de vechiul RFG. Brusc, ei nu se mai găseau “puşi la zid”, cum se spune despre persoanele care sunt constrânse să acţioneze, nu mai era vorba să “se facă una cu zidul”, să se salveze şi să-şi rişte pielea, s-a ajuns la fundul sacului cu negocierile, “zid împotriva zidului”. “Să lupţi împotriva unui zid de gumă”: această ceartă rece între Est şi Vest, era ca şi cum ai lupta împotriva unui zid de “gumă”, se spune în italiană, adică, să nu găseşti niciodată soluţia.
Trebuie să ne imaginăm viaţa pe care o aveau nemţii de atunci: în acea vreme, să comunici cu Vestul însemna să “vorbeşti cu pereţii” [la fel şi în italiană: “să vorbeşti cu peretele”] sau să trimiţi mici bobiţe pe zid fără ca nimeni să reacţioneze, ca în altă expresie poloneză “jak grochem o ścianę”. Nesfârşit “zid al tăcerii” pentru nemţi: “Mauer des Schweigens”, spun ei, când, de cealaltă parte, nu se poate schimba nimic. “E ca şi cum ai vorbi cu pereţii”: cu zidurile!
Din fericire, “între tine, mine şi aceşti patru pereţi”, secretele au traversat în mod sigur sârma ghimpată. Chiar dacă “pereţii au urechi” [“Walls have ears” în engleză şi “ściany mają uszy” în poloneză, şi în ciuda pericolului, în acest 9 noiembrie 1989, nu mai era vorba să disimulezi şi să ratezi sărbătoarea Vestului [din poloneză “a se face una cu zidul”: “podpierać ścian”]. Nici vorbă să mai faci pe mironosiţa [din expresia în germană “Mauerblümchen”, “floarea zidului”…In acea zi, trebuia să spargi totul, altfel înnebuneai [“going up a wall”]. Din capătul Franţei până în Polonia, era momentul de frondă [au făcut zid” în italiană]!
Jane Mery
