Alegeți o limbă
Criza grecească a ajuns la fluviul Tejo, iar Portugalia, această ţară predispusă la melancolie şi rezervă, a fost prinsă în furtuna europeană. Situaţia Portugaliei nu este aparent atât de catastrofică ca cea a insulelor greceşti. La Atena, în 2009, deficitul se ridica la 12,7% iar anul acesta, datoria publică este de 124% din PIB. La Lisabona, cifrele sunt mai măsurate: 9,4% pentru deficit şi 85% pentru datorie. Ceea ce nu a împiedicat rata dobânzii pe zece ani să ajungă la 6% această săptămână, un diferenţial de randament cu Germania de mult timp neegalat. Confruntat cu atacurile pieţei, guvernul socialist al lui Jose Socrates a prezentat Bruxelles-ului un plan de stabilitate şi de creştere care urmăreşte să reducă deficitul public la 2,8% în 2013. Anunţul măsurilor de austeritate a provocat greve în serviciile de transport şi poştale, dar ţara nu este este încă în răzmeriţă. În ciuda tulburărilor cauzate de creşterea şomajului care a ajuns la 10,2% - ceea ce nu se întâmplase de 40 de ani - reacţia străzii rămâne moderată.
Portugalia, o productivitate scăzută
Care este deci problema Portugaliei ? "O productivitate scăzută care se traduce printr-o creştere atonă", răspund analiştii şi antreprenorii. De fapt, creşterea economiei portugheze este practic nulă de mai mulţi ani şi este cea mai mică în zona euro de la trecerea la moneda unică. "Există o gravă problemă de cerere internă", explică economiştii. Pe piaţa internă, prezenţa unei birocraţii greoaie, care determină în mare măsură tonul ţării, a limitat impulsurile ei inovatoare, deşi ţara se bucură de o puternică industrie a energiilor regenerabile. În plus, Portugalia a suferit mult de pe urma extinderii UE spre est şi a sosirii pe scena economică mondială a unor ţări cum ar fi China. Forţa de muncă ieftină a acestor noi actori a avut un efect dezastruos asupra exporturilor portugheze. "Fondurile acordate de UE au fost folosite pentru îmbunătăţirea infrastructurii, şi nu pentru a consolida industria", au adăugat aceştia. Toţi aceşti factori au îngreunat factura. Economia portugheză a fost mult timp bazată pe o forţă de muncă ieftină, şi majorarea salariilor fără creşterea productivităţii a ridicat dramatic costul forţei de muncă, mai repede decât în Germania. În acest context de stagnare a năvălit uraganul de abundenţă de lichidităţi în zona euro, rezultat al dobânzilor mici oferite de Banca Centrală Europeană.
Rezultatul ? O ţară cu lucrători care îşi pierd competitivitatea, sunt protejaţi de legi ale muncii extrem de rigide, şi în datorii până în gât din cauza facilităţilor de credit. Astfel, datoria familiilor se ridica la 100% din PIB şi cea a întreprinderilor la 140%. Dacă adăugăm datoria publică, datoria portugheză depăşeşte 300% din PIB. Cu un factor agravant: dat fiind faptul că această datorie nu era bazată pe o creştere internă, datoriile au fost contractate spre exterior. Şi astfel, Portugalia, pe nesimţite, şi-a săpat vulnerabilitatea faţă de pieţele financiare. Cum ar putea o ţară cu o creştere şi o competivitate atât de scăzute să poată rambursa atâţia bani ?, se întreabă pieţele. Experţi, cum ar fi Kenneth Rogoff, fost economist-şef pe lângă FMI, şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la fragilitatea ţării şi expunerea acesteia la criza grecească.
Mai mult decât un plan de stabilitate, un plan de relansare
Guvernul a propus un plan de stabilitate, dar este vorba mai degrabă un plan de relansare, cu care intenţionează să remedieze deficienţele ţării. Programul include proiecte de infrastructură, cum ar fi baraje, sisteme de energie electrică şi un tren de mare viteză până la Madrid. Guvernul încearcă să iasă din criză prin partea de sus, cu o economie mai modernă şi mai stabilă, finanţată de investiţiile publice. Acest plan presupune sfârşitul multor iluzii şi acceptarea unor realităţi dureroase. Austeritate, sfârşitul intervenţiilor statului, eforturi spre export, dezvoltarea economisirii naţionale. Un program care implică a strânge din dinţi şi a accepta faptul că se poate şi mai rău. În Portugalia, împotriva tuturor aşteptărilor, după un deceniu de creştere aproape nulă, acest tip de propunere nu provoacă traumatisme excesive. Criza financiară din 2008 a venit într-un moment când exista un anumit nivel de descurajare. "O luăm de la capăt" se poate auzi în "City"-ul din Lisabona. Pământurile fado-ului adăpostesc comori infinite de răbdare.
Sfaturi de experţi
Cum poate fi salvată Portugalia ?
Cum poate evita Portugalia să devină următoarea Grecie ? Săptămânalul din Lisabona, Expresso, a solicitat opinia mai multor experţi internaţionali. Ricardo Reis, de la Universitatea din Columbia, New York, recomandă ca guvernul "să controleze cheltuielile publice". Acesta trebuie de asemenea să anunţe "un plan de reducere masivă a deficitului cu un calendar de rambursări ale datoriei publice", adaugă Peter Cohan, un consultant financiar din Boston. Gary Dymski, expert în crize de la Universitatea din California, susţine în schimb că "guvernul portughez trebuie să se concentreze asupra a trei probleme: a lucra împreună cu alte ţări ameninţate pentru a găsi idei şi obiective comune, a mobiliza populaţia spre o luptă pentru un standard de viaţă mai ridicat, şi menţinerea sistemului de protecţie socială". Cu idei similare, David Caploe, de la Singapore Economy Watch îndeamnă guvernul portughez să "ceară ca agenţiile de rating să lucreze pe baza unor criterii mai transparente, mai ales dacă fac comparaţii cu alte ţări similare Portugaliei, dar ale căror rating-uri nu au fost reduse".
Economistul-şef pentru Europa de la Barclays Capital, Julian Callow, recomandă ca Portugalia să accelereze consolidarea finanţelor publice şi sugerează că o "creştere de 2% a TVA-ului ar putea fi o idee bună, cum ar putea fi şi o reducere de 3% a salariilor din sectorul public". Deşi situaţia Portugaliei este diferită de cea a Greciei, investitorii internaţionali sunt sceptici cu privire la capacitatea ei de a-şi achita datoria publică conform previziunilor de creştere economică naţională scăzută pentru anii următori, adaugă săptămânalul. Singurul lucru sigur este faptul că Portugalia este împinsă în inima furtunii crizei financiare europene şi nu va fi uşor să scape neatinsă.
