Alegeți o limbă
Cum să re-cucerim Europa? Este întrebarea pe care cotidianul Libération a pus-o lui Jacques Delors şi filosofului Marcel Gauchet. Într-o discuţie încrucişată, vechiul preşedinte al Comisiei Europene şi istoricul francez ajung la o concluzie amară în privinţa Europei şi a dezinteresului pe care ea îl suscită.
"Pericolul ar fi de a încerca să reîncântăm o Europă care prin natura ei nu mai poate fi reîncântată", ne pune în gardă Marcel Gauchet. Conform acestuia, ar trebui să redăm un sens acestui proiect elaborat în condiţii care sunt totalmente diferite de cele din zilele noastre. Astăzi problema care se pune înainte de orice este aceea a locului Europei în lume. Prin deschiderea ei, Europa este supusă în mod profund şocului mondializării.
"Mondializarea a condus puterile cele mai importante ale Europei la a continua să gândească în termenii puterilor clasice", spune cu regret Jacques Delors. În special în aceste momente de criză, sunt reflexele naţionale cele care prevalează : Germania, Franţa, Marea Britanie fac planuri fără a ţine seama de vecinii lor. La rândul său, Marcel Gauchet se întreabă "cum poate fi introdusă Europa în procesul de mondializare". Dacă raportul Statelor Unite cu lumea este puternic marcat de egocentrism (ceea ce este bun pentru ei este bun şi pentru restul lumii), europenii, remarcă Marcel Gauchet, au "o mare experienţă a lumii" ceea ce le dă "cartea intelectuală pe care o pot juca în organizaţiile policentriste apărute". Dar pentru Jacques Delors, această carte nu ar putea fi jucată decât dacă UE devine mai federală şi dacă facilitează procesele de decizie simplificate. În acelaşi timp, subliniază Gauchet, Europa trebuie să-şi reinventeze originalitatea istorică, cea a unei "societăţi de cetăţeni cultivaţi".
Problema locului Uniunii Europene în lume aşa cum ea funcţionează astăzi ridică o altă problemă, aceea a extinderii. Trebuie ea să integreze noi ţări ori ar fi mai bine să se ataşeze aprofundării Uniunii aşa cum ea se prezintă astăzi? Într-un text publicat de către "fundaţia progresistă" franceză Terra Nova şi reluată de cotidianul ceh Lidove Noviny, Michel Rocard apără ideea conform căreia UE prin programului de extindere, are drept vocaţie "de a contribui la apropierea între popoare". Vechiul prim ministru francez vede în intrarea Turciei o etapă determinantă, exemplul unui "dialog pacific între civilizaţia iudeo - creştină şi islam". De altfel, asigură el, "esenţială este mai puţin perenizarea unei identităţi europene teritoriale în graniţele de origine decât extensia geografică".
Reacţionând la acest text în Lidove Noviny, politologul ceh Petr Robejsek critică această viziune poetică a lărgirii europene şi abordarea "iubiţi-vă unii pe alţii şi extindeţi-vă". Pentru acesta "ideea unei Uniuni Europene misionare" este lipsită de sens. Douăzeci de ani după apariţia tezei lui Francis Fukuyama, astăzi infirmată, conform căreia democraţia se va extinde în mod inevitabil în lume, ideea Europei dezvoltată de Rocard nu este rezonabilă, scrie politologul ceh. El este uimit că acesta din urmă nu ia în considerare riscul care planează asupra Uniunii Europene vizavi de politica de extindere şi anume "disoluţia conturului său şi o slăbire a coeziunii sale". Criza financiară a scos în evidenţă dificultăţile Uniunii Europene. "În locul unei pieţe libere, domneşte un regim de protecţionism, în locul unei monede stabile, deficitul", constată Petr Robejsek, care estimează că Uniunea Europeană "a depăşit stadiul în care mai poate fi uşor gestionată". "Ideea unei Europe unde soarele nu apune niciodată sună fals" concluzionează acesta.
Cu riscul de a avea o viziune poetică, cu atât mai mult cu cât aceasta vine din partea unui om de litere. "Nimic mai bun decât un poet irlandez pentru a ne reaminti grandoarea acestui proiect fundamental pe care noi îl numim Uniunea Europeană", exultă jurnalistul şi istoricul Timothy Garton Ash în Guardian. Irlandezii se vor pronunţa din nou asupra tratatului de la Lisabona în octombrie, iar cu ocazia lansării campaniei "Irlanda pentru Europa", în favoarea textului, premiul Nobel pentru literatură Seamus Heaney a ţinut să îşi prezinte punctul de vedere. "Inmuiaţi-vă buzele, spiritele, pentru ca noi înţelesuri să apară" a declarat el. "Acesta nu este genul de limbaj care ar putea fi asociat unei dezbateri asupra Europei", suspină Garton Ash. La rândul lor tinerii militanţi din "Generaţia DA" proclamă că UE este "adăpostul nostru pe timp de furtună". Frumuseţea Europei, se entuziasmează Garton Ash, este că "tinerii irlandezi, britanici ori polonezi lucrează şi trăiesc împreună, pe acelaşi picior de egalitate - şi consideră că acest lucru este absolut normal". De viitorul Europei depinde şi viitorul Iranului, sugerează acesta. Deoarece Lisabona a creat "maşinăria instituţională pentru o politică străină europeană mai bine coordonată şi mult mai eficace".
