Alegeți o limbă
Numai 21% dintre austrieci plănuiesc deja să voteze în 7 iunie. Europa simbolizează pentru ei o deschidere spre lume care îi sperie din ce în ce mai puternic, explică Barbara Coudenhove-Kalergi.
Într-o zi, un coleg ziarist din străinătate m-a întrebat : “De ce atâţia austrieci se opun atât de excesiv Uniunii Europene, când ţara lor a profitat din plin de apartenenţa ei la UE. Şi de ce atâţia austrieci votează pentru partidele de extremă dreapta ?” Aceste întrebări, observatorii străini le vor pune şi mai des în săptămânile ce urmează, înainte de alegerile europene. Deci iată o tentativă de răspuns.
Austriecii au ajuns să fie extrem de dezorientaţi în decursul ultimelor decenii. După cel de-Al Doilea Război Mondial, se poate spune că au încercat să se rupă de istorie, ale cărei ultime capitole nu i-au prea adus succese. Prima Republică era constituită din resturile unei naţiuni multiculturale fărâmiţate după Primul Război Mondial, care vrând-nevrând s-a lipit de imperiul german, ceea ce a condus-o şi de data asta la înfrângere. Consecinţa a fost simplă: austriecii s-au izolat în ţara lor mică, drăguţă şi cochetă. În spatele faţadei de neutralitate, se simţeau protejaţi de injustiţia de peste hotare. Un colţ de paradis.
Dar, într-o zi, istoria i-a prins din urmă. Aderarea la UE a deschis graniţele ţării spre Vest, cu toate consecinţele legate de mondializare şi de concurenţa asociată acesteia. Migranţii au intrat în ţară, şi încă în număr mare. Austria nu mai era un colţ de paradis. Astăzi ca şi ieri, mulţi sunt cei ce au considerat UE nu ca o mare patrie ci ca un soi de forţă de ocupaţie iar vecinii lor orientali – cu Turcia cu tot – ca inamici ameninţători. În definitiv, austriecii regretă timpul când Austria arăta ca un Schrebergarten (grădiniţă îngrădită).
Partidele de dreapta ţin cont de această predispoziţie. Răspunsurile simple la întrebări complexe nu-şi ratează niciodată ţinta. În cazul prezent, vina este aruncată pe străini sau pe UE. Fără ei, totul ar merge din nou bine în colţul nostru de paradis. Este şi vina partidelor din guvern, fiindcă nu au propus publicului puncte de vedere opuse celor ale acestor oribile personaje care simplifică totul şi arată cu degetul ţapi ispăşitori. Coaliţia negru-albastru (din 2000, extrema-dreaptă cu conservatorii) a validat o dată pentru totdeauna xenofobia, rasismul şi provincialismul agresiv, ca fiind prezentabile. Nu mai a rămas mult timp până la alegerile europene. Acum ar fi ultima ocazie de a pronunţa cuvinte clare.
Dacă nu, nu va trebui să ne mirăm dacă după 7 iunie Austria va apărea din nou ca o Carinthie (Kärnten Land, landul unde era guverneur Jörg Haider) europeană în ochii vecinilor noştrii.
