Frumosul Oberhausen

Oberhausen, “Grecia din Ruhr”

Situat în vechiul centru al miracolului economic german, acum în declin, oraşul din regiunea Ruhr este cea mai îndatorată din Germania. Cauzele acestui fenomen sunt politicile severe de austeritate şi costul solidarităţii faţă de landurile din fosta RDG. O contribuţie arătată acum cu degetul.

Publicat pe 3 aprilie 2012 la 14:24
Postkartenderwelt  | Frumosul Oberhausen

Nu miroase chiar a sărăcie, acest centru comercial de lux “Centro”, din marginea oraşului Oberhausen. Dar potrivit Gabrielei Daume, o clientă elegantă cu un colier de perle la gât, toţi banii se duc în est, spre fosta RDG, în timp ce vestul sărăceşte.

După spusele acesteia, Centro Oberhausen încearcă să ascundă mizeria. Oberhausen a închis cinci din şapte piscine, sala de concerte a fost desfiinţată, ca şi bibliobuzul, locurile de muncă dispar, tinerii pleacă. “Şi aşa se întâmplă peste tot în Vest”.

Noul est, sărac şi nevoiaş

Dintr-o dată, tema este din nou în prim-plan: separarea între Germania de Est şi Germania de Vest. Dar, de data aceasta, este inversat ă la 180 de grade. Puneţi întrebarea aici, în Oberhausen, şi veţi auzi, la 22 de ani după căderea Zidului, un mesaj neaşteptat: Bazinul Ruhr, care a fost centrul miracolului economic vest-german, a devenit noul est, sărac şi nevoiaş.

Într-un moment în care campania electorală în Renania de Nord-Westfalia este în toi, clasa politică şi-a adus contribuţia la această manifestare de mânie. Patru primari social-democraţi din Ruhr au pledat pentru desfiinţarea pactului de solidaritate “Solidarpakt II”, conceput cu douăzeci de ani în urmă de către guvern, pentru ca germanii de vest să contribuie să-şi ajute fraţii din est după căderea Zidului. Acest pact a fost prelungit până în 2019.

Newsletter în limba română

Primarii par să fi atins un nerv sensibil. Chiar şi Joachim Gauck, noul preşedinte şi primul german de est care să deţină cea mai înaltă funcţie a statului, dă dovadă de înţelegere faţă de mânia Vestului.

Ruhr are încă regiuni bogate, dar în oraşe precum Duisburg şi Dortmund există locuri care seamănă, potrivit lui Gauck, “cu RDG după căderea Zidului”. Străzile sunt pline de găuri, case sunt părăsite.

Poreclit “Grecia Germaniei”, Oberhausen este oraşul cel mai îndatorat din ţară, o datorie de aproape 2 miliarde de euro pentru o populaţie de 211 000 locuitori, fie 8 000 de euro pe cap de locuitor. Oraşului i-a fost impusă o politică de austeritate severă. Cu o rată de 12%, şomajul corespunde aici cu media din landurile din fosta Germanie de Est. Oraşul a contribuit de altfel cu 270 de milioane de euro în cadrul solidarităţii cu estul, şi a trebuit să se împrumute pentru a putea plăti această sumă.

Gabriele Daum şi prietena ei ştiu cum s-a ajuns aici. Bazinul Ruhr are greutăţi din cauza închiderii treptate, începând din anii 1980, a numeroase mine de cărbune şi oţel. Regiunea nu a ştiut să se îndrepte spre o nouă economie modernă.

Vechiul oraş minier încearcă deci să se modernizeze cu proiecte costisitoare. Construieşte cu zel în afara centrului: Centro, o clădire industrială transformată în centru comercial de lux; un cazino aurit; Sea Life Center, unde caracatiţa Paul îşi făcea pronosticurile legendare în timpul Campionatelor Mondiale de Forbal 2010.

"Ce treabă am eu cu ce-au făcut strămoşii mei?”

Dar în centrul oraşului se vede realitatea dură, cu numeroasele sale cartiere muncitoare, vechi şi degradate. Rata şomajului este importantă: magazinele se închid unele după altele şi sunt desfiinţate mii de locuri de muncă în serviciile publice.

Christian Barth, 26 de ani, este unul dintre ultimii reprezentanţi ai îndelungatei tradiţii ale Ruhr-ului. El este un miner într-o mină de sare şi crede că plăteşte “între 25 şi 50 de euro pe lună" de contribuţie pentru est. El nu mai vrea să o facă. Pentru că, potrivit spuselor sale, aceşti bani sunt irosiţi în proiecte de lux, şi, “dacă lucrurile merg prost aici, ei nu ne vor ajuta, nu-i aşa?” El nu se simte legat de est: "ce treabă am eu cu ce-au făcut strămoşii mei?”

Singurul loc unde se aude vorbind despre “solidaritate reciprocă” este un container în centrul oraşului. Grupul artistic Geheimagentur a realizat aici un proiect idealist pentru a găsi soluţii la problemele de sărăcie ale oraşului. Ei distribuie “Kohle für alle (bani pentru toţi): o monedă fictivă cu care cetăţenii pot face cumpărături în patruzeci de magazine în schimbul unei idei “solidare”. Pentru artişti, mânia Vestului împotriva Estului este o expresie a “geloziei” - alimentată de luptele electorale.

Pentru Hannelore, 72 de ani, care tocmai s-a înscris la “Kohle für alle” pactul de solidaritate “nu ar trebui să funcţioneze numai în direcţia Vest-Est”. Deoarece ea este sigură de un lucru: “Acum nevoile sunt aici. La noi sunt peste tot găuri în şosele şi acolo au toţi străzi noi, nu?"

În unele oraşe est-germane infrastructura a fost într-adevăr restaurată cu sute de miliarde din “fondurile Vestului”. Dresda arată acum mai bine decât Duisburg. Jena are un şomaj de 7.3%, mult mai mic decât în Bazinul Ruhr-ului. Dar, în termeni de putere economică, Estul este încă cu mult în urma Vestului: un şomaj de 12% în est faţă de 7% la nivel naţional.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect