Alegeți o limbă
Vârsta de pensionare este pe cale de a deveni unul dintre principalele subiecte de dezbatere în Europa. 65 de ani, limita actuală în majoritatea ţărilor, printre care Germania, Irlanda, Spania, este pragul fatidic evocat aproape peste tot, în special în ţările unde vârsta de pensionare este foarte joasă, cum ar fi în Franţa. Se vorbeşte din ce în ce mai mult de a o ridica la 67 de ani.
Această cifră împinge europenii să iasă în stradă, nu pentru a obţine sau a apăra dreptul la o pensie demnă, ci pentru dreptul la viaţă. Raţionamentul este destul de simplu: pentru mulţi dintre ei, mai ales în estul continentului, această vârstă se apropie de speranţa medie de viaţă în ţara lor. Cum să nu să se teamă de pensionarea la 67 ani atunci când speranţa de viaţă este de aproximativ 68 de ani ?
Proiectele de reforme care crează agitaţie şi declanşează greve în Bucureşti, Lisabona sau Atena, îi fac să zâmbească pe suedezi. "Am lucrat la reforma sistemului nostru de pensii timp de opt ani, între 1990 şi 1998", explică Ole Settergren, directorul Oficiului suedez de pensii. "Şi înainte de orice, ne-am asigurat că era susţinută de toate partidele. Reforma nu a fost cu siguranţă populară, dar a fost acceptată".
Precum adeseori se întâmplă atunci când lucrurile merg prost în Europa, fie criza subprimelor sau reformele sistemelor de protecţie socială, ochii UE se întorc spre ceea ce se numeşte "modelul perfect al statului-providenţă" : Suedia. Ca şi în alte ţări nordice, Suedia are reputaţia de a fi o ţară "unde e bine să trăieşti". "Noi toţi îi invidiem pe suedezi", cum a scrisun jurnalist român. Sistemul de pensii suedez, în ciuda gestaţiei sale îndelungate, este simplu şi logic : vârsta de pensionare este de 61 de ani, iar pensia este "à la carte". Cei care ies la pensie la această vârstă primesc o pensie mai mică decât cei ies la pensie mai târziu. Cei care îşi dau seama că venitul lor este insuficient pot să reia o activitate profesională. Valoarea pensiei lor se bazează pe câştigurile de pe tot parcursul vieţii lor de lucru, indexate pe salariul mediu, calcul stabilit în funcţie de speranţa de viaţă actuală. Mai multe guverne europene s-au deplasat până la Stockholm pentru a găsi inspiraţia. Dar există un fel de "paradox al modelului suedez" : toată lumea îl invidiază, dar nimeni nu îl adoptă cu adevărat.
Iulia Badea-Guéritée
