Toamna va fi ea fierbinte?

Mulţi europeni nu doresc deloc să plătească nota pentru criza bancară şi coboară în stradă pentru a-şi manifesta nemulţumirea. Dar va trebui aşteptat sfârşitul verii pentru a şti dacă guvernele trebuie să se îngrijoreze.

Publicat pe 2 iulie 2010 la 14:20

La prima vedere, greviştii greci, francezi şi italieni nu au nimic în comun. Unul se enervează despre puterea lui de cumpărare, altul vrea să-şi păstreze dreptul de a se opri din lucru la 60 de ani, iar al treilea se teme pentru slujba lui. Totuşi, manifestanţii din diferitele ţări au ceva în comun: au sentimentul că sunt forţaţi să plătească nota pentru criza băncilor.

Ţările europene se îmbulzesc pentru a anunţa planuri de rigoare. În mai multe dintre ele, este vorba de îngheţare a salariilor, de creştere a vârstei de pensionare, de reducere a prestaţiilor sociale şi de uşurarea procedurilor de concediere. Există multe greve, dar pentru moment au avut puţine rezultate. "Este pur şi simplu prea devreme pentru acţiuni dure", explică Ton Wilthagen, specialist al pieţei forţei de muncă din cadrul Universităţii din Tilburg. Cu excepţia Spaniei şi Greciei, nimeni nu ştie încă ce va însemna criza bugetară pentru salariaţi: "A face grevă în avans nu ar fi foarte inteligent".

Grevele sunt moderate pentru a nu deschide uşa partidelor de dreapta

"În plus, în ţări ca Spania, Portugalia şi Grecia, teama de un faliment naţional joacă un rol important. Prin urmare, muncitorii sunt puţin dispuşi să iniţieze o acţiune împotriva măsurilor guvernamentale", explică Anton Hemerijck, profesor de analiză a politicilor instituţionale în cadrul Universităţii Libere din Amsterdam. Se adaugă faptul că în Grecia şi Spania sunt la putere guverne de stânga. "Ele nu vor să crească riscul unei reveniri la putere a partidelor de dreapta la alegerile viitoare". Îşi vor schimba părerea ? "Într-o mişcare de panică, nordul Europei ar putea adopta o politică de austeritate, astfel încât nu ar mai exista perspective de creştere. Ţările meridionale depind de Nord pentru recuperarea lor economică. Într-un astfel de caz, am fi deci în calmul dinaintea furtunii".

Acest punct de vedere nu este împărtăşit de olandeza Catelene Passchier, membră a comitetului director al Confederaţiei Europene a Sindicatelor (CES). Pentru ea, europeanul mediu nu va accepta măsurile. "El are sentimentul că trebuie să plătească pentru bănci". Dacă guvernele continuă să ignore acest sentiment, ea prevede "o toamnă şi mai fierbinte".

Romke van der Veen, profesor de sociologie la Universitatea din Rotterdam, recunoaşte totuşi mâna Bruxelles-ului în atitudinea moderată a sindicatelor din Europa de Sud. "Sunt zece ani de când UE încearcă să-şi adapteze mai bine politica faţă de partenerii sociali. Mult timp, în sudul Europei, am fost obişnuiţi să facem întâi grevă şi numai apoi să discutăm". Ţările din sud sunt încă departe de a avea o cultură a dialogului ca de exemplu îm Olanda. Este de ajuns a privi manifestaţiile sângeroase din Grecia, la începutul lunii mai.

Un salariat spaniol simte măsurile de la Madrid, nu cele de la Atena

Pentru Passchier, "sindicatele trebuie să colaboreze în Europa, să facă front comun şi să fie solidare". Ea consideră astfel că trebuie să se insiste la nivel european pe o facilitare a condiţiilor de credit pentru Grecia. "Economiile se fac în detrimentul avantajelor sociale şi posibilităţilor de reabilitare economică. Să nu uităm că această ţară nu este de mult timp o democraţie. Este în interesul tuturor ca această democraţie să supravieţuiască" crizei.

Dar cum a convinge baza ? Un salariat spaniol simte măsurile de austeritate spaniol de la Madrid, nu cele de la Atena. "În cele din urmă, cele mai multe sindicate continuă să opteze pentru interesul propriei lor baze", explică expertul în greve Sjaak van der Velden. Sindicatele au anunţat o zi de acţiune europeană pe 29 septembrie. Nu se ştie încă în ce va consista. "Vara este un moment nepotrivit pentru greve", a spus Van der Velden. "Calmul actual nu are deci valoare de pronostic". Anton Hemerijck consideră că sindicatele pot, în teorie, paraliza Europa.

Dar nu crede că riscul este foarte important. "Nu va fi niciodată atât de violent ca în anii ’80, când minerii britanici s-au ciocnit cu Thatcher. În acel moment, mişcarea sindicală era încă o adevărată mişcare de clasă". Dar Hemerijck avertizează politicienii. "Dacă sindicatele funcţionarilor şi ale industriei acţionează cu adevărat împreună, vor provoca mare haos. În teorie nu este de neconceput ca unele ţări din sudul Europei şi moneda euro să se prăbuşească".

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect