Alegeți o limbă
Nu s-a ajuns la un acord la conferinţa de la Copenhaga asupra încălzirii climatice. Este păcat, dar este de asemenea regretabil faptul că nu s-a ajuns la niciun acord asupra transferului de tehnologii: liberarea brevetelor în domeniul tehnicilor climatice pentru ţările sărace. Aceste brevete aparţin în principal Statelor Unite, Japoniei şi Germaniei.
Ar fi mai bine ca tehnicile bune în materie de energie solară, eoliană, de stocare a CO2-ului şi de biocombustibili (generaţia a doua) să nu poată fi brevetate şi să fie liberate, deoarece ar profita în cele din urmă lumii întregi. Pe de altă parte, ţările în curs de dezvoltare suferă de dezavantajele schimbărilor climatice fără să beneficieze de avantajele unei economii dezvoltate.
Dar ţările industrializate refuză transferul de tehnologie. Aceasta a condus, în timpul pregătirilor pentru conferinţa de la Copenhaga, la planul de acţiune zis de la Bali, şi un grup de lucru care a făcut propuneri pentru constrângerea ţărilor la transferul de tehnologie. Dar UE şi Statele Unite s-au arătat cam reticente de a ajuta India şi China să-şi ia avântul.
Fără transfer de tehnologie, banii sunt insuficienţi
Suma de 100 de miliarde de dolari care va fi alocată celor mai sărace ţări, din 2020, pentru a lupta împotriva consecinţelor schimbărilor climatice, trebuie deci să fie examinată cu o oarecare suspiciune. Dacă nu sunt însoţite de un transfer de tehnologie, aceste propuneri sunt de fapt o formă deghizată de sprijin ale propriilor noastre industrii. Ţările în curs de dezvoltare vor primi bani ca să cumpere tehnologia în ţările industrializate.
O obiecţie la transferul de tehnologie ar fi câştigul prea redus de pe urma cercetării costisitoare. Dar oare actualul sistem conduce într-adevăr la cercetare în modul cel mai eficient posibil ? Se poate observa că întreprinderile au uneori mai mult interes să-şi lase cunoştinţele cele mai recente neexploatate atunci când o invenţie anterioară (de calitate inferioară) nu a fost încă rentabilizată.
Un fond climatic, care nu ar da bani ţărilor în curs de dezvoltare pentru cumpărarea de turbine eoliene şi celule solare, dar care ar vărsa întreprinderilor din întreaga lume un bonus legat de influenţa tehnologiei lor în lupta împotriva schimbărilor climatice, ar fi o soluţie demnă de a fi luată în considerare. Valoarea acestui bonus ar purea fi proporţională impactului pozitiv al tehnologiei asupra climatului. Ceea ce caracterizează această soluţie este că ea cuprinde stimulente pentru abordarea problemei climatice la nivel global, permiţând în acelaşi timp câştigurile din cercetare. Naţiunile suverane tind să se gândească în primul rând la ele însele, iar companiile caută înainte de orice companii să obţină profituri. Acestea sunt consideraţii importante. Dar, de cealaltă parte, există un interes major: lupta împotriva schimbărilor climatice.
